Şi Moscova tânjeşte după respect...

Astfel, portalul electronic Noua regiune,în ediţia sa din 16 februarie a acordat atenţie primului dialog publicat, cel cu analistul militar Alexandru Grumaz, despre care  a menţionat, corect, că este un absolvent al Universităţii Naţionale de Apărare, din SUA.

Comentariul publicaţiei ruse menţionate a acordat atenţie ideilor de o anumită factură,exprimate de intervievat, azi general în rezervă, precum: Ucraina şi Republica Moldova sunt foarte importante pentru Rusia, nu numai geografic, ci, de asemenea, din punct de vedere economic şi militar; în Transnistria există trupe ruse şi Moscova controlează economia acestei zone, fiind puţin probabilă ipoteza ca Rusia să fie de acord să îşi retragă trupele din regiune; formatul de negocieri 5+2 – Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE, UE şi SUA -  este pentru a menţine starea actuală de pe ambele maluri ale Nistrului, dar soluţia poate fi găsită numai în formatul 8, în cazul în care SUA, UE şi România ar putea lua parte direct la discuţiile cu statele deja amintite.

Se redă obiectiv şi sugestia lui Alexandru Grumaz că a venit momentul să fie împinsă frontiera euroatlantică de pe Prut pe Nistru. Un context în care Republica Moldova ar trebui să fie inclusă în proiectul euroatlantic al României. 

În acest mod, Noua regiune a demonstrat că atunci când Moscova observă că viziunea sa geopolitică este tratată de o manieră realistă, are înţelegere şi faţă de punctul de vedere al celui ce schiţează, evident neoficial, un alt mod de relaţionare între Rusia şi Republica Moldova, în special, între Federaţia Rusă şi cele două state româneşti, în general.

A fost o întâmplare reacţia portalului electronic rusesc?

Nu. Dovadă că la est de Nistru se monitorizează atent tot ceea ce constituie o noutate, la nivelul opiniilor exprimate despre drama reală a liderilor ruşi: relaţia Moscovei cu fostele republici sovietice, nu toate dorind să mai rămână legate la căruţa, deloc modernizată, a Rusiei de azi.

De ce nu?

Pentru că aceeaşi publicaţie preia şi idei din interviul acordat, pentru Arena.Md, de un alt analist militar de la Bucureşti, Mihaiu Mărgărit. Nu oricum. Ci insistând, din titlu, pe sugestia intervievatului: dosarul transnistrean poate fi o parte importantă a relaţiilor viitoare dintre Moscova şi Washington D.C., cu precizarea că opinia a fost emisă de fostul şef al structurii de informaţii din Armata României. Lucru perfect adevărat.

Noua regiune dovedeşte că agreează brainstorming-ul – tehnică de stimulare dirijată a creativităţii individuale şi mai ales a unor indivizi constituiţi în grupe -, stimularea fiind prin interviurile iniţiate, iar interlocutorii purtând nume sonore în comunitatea militarilor activi şi în rezervă, din dreapta Prutului.

Astfel, este reprodusă şi o altă idee  a generalului în rezervă Mihaiu Mărgărit, aceea conform căreia toate serviciile secrete ale statelor implicate în soluţionarea conflictului moldo-transnistrean ar trebui să furnizeze informaţii substanţiale, pentru a rezolva situaţia de pe Nistru.Mesajul subliminar fiind acela al respectului reciproc şi al colaborării deloc mimate.

Este preluată, fără comentariu negativ şi părerea intervievatului că un nou conflict este un eveniment nedorit pentru toate părţile, atât în prezent, cât şi în viitor.

Şi se introduce, abil, o nuanţă nouă, în sensul că dosarul transnistrean poate fi o parte importantă a relaţiilor viitoare dintre Moscova şi Washington D.C. – enunţ al generalului român –,în contextul dezirabilului dialog pe tema scutului american anti-rachetă – afirmaţie a portalului rus amintit.

Aceeaşi publicaţie electronică constată, cu plăcere, că Mihaiu Mărgărit a evaluat obiectiv şansa mare a lui Vladimir Putin de a fi ales pentru al treilea mandat prezidenţial la Kremlin. În condiţii interne şi internaţionale extrem de dificile. Motiv pentru care, probabil, că va fi mai puţin dispus a face concesii în dialogul său cu omologul de la Casa Albă.

Partea bună a relatărilor portalului electronic Noua regiune - despre interviurile dedicate unor reflecţii nuanţate, prilejuite de comemorarea a 200 de ani, de la cotropirea samavolnică a Basarabiei de trupele ţariste – este că au fost căutate şi reproduse ideile ce exprimă o evaluare obiectivă a unei stări de fapt şi posibile soluţii pentru instituirea de relaţii de respect reciproc între Rusia şi cele două state româneşti.

Este probabil un alt semn că, după revenirea sa la Kremlin, în ciuda durităţii mimate în campania electorală, Vladimir Putin doreşte să se concentreze pe îmbunătăţirea vieţii conaţionalilor săi, pentru că, pe plan militar – nota bene - orice expansiune este exclusă. La sud fiind peste un milliard de chinezi. La vest fiind cea mai puternică alianţă din lume – NATO.

Şi ca lucrurile să fie şi mai clare precizez că la 16 februarie a.c. a poposit la Beijing o delegaţie militară a NATO, condusă de generalul-locotenent Jürgen Bornemann, directorul general al Statului Major Internaţional al Alianţei, care a avut mandat să discute cooperarea cu autorităţile de la Beijing. Obţinând instituirea anuală a unor asemenea convorbiri între NATO şi China. Cerc închis...

Un dialog obiectiv, temperat, realist, al noii administraţii prezidenţiale ruse cu cele două state româneşti va fi util detensionării situaţiei de pe Nistru, ca să folosesc un termen al publicaţiei Noua regiune. Şi instituirii, treptate, a unui nou tip de relaţii, reciproc avantajoase.