Скопировать ссылкуFranţa: Cei zece candidaţi la preşedinţie
La alegerile prezidenţiale din Franţa, care au loc în două tururi de scrutin, la 22 aprilie şi 6 mai, electoratul poate opta între 10 candidaţi. Iată cine sunt aceştia, prezentaţi de AFP.
- Preşedintele în exerciţiu
Nicolas Sarkozy, în vârstă de 57 de ani, fiul unui imigrant ungur şi avocat ca formare, a fost ales în 2007 cu 53% din voturi, cu promisiunea unei 'rupturi' de politica de atunci a ţării. Acum, vine la testul realegerii cu eticheta preşedintelui cel mai lipsit de popularitate şi cu un bilanţ considerat negativ de o majoritate a francezilor, care îi reproşează stilul de guvernare, 'cadourile pentru cei bogaţi' şi extinderea sărăciei.Dreapta clasică rămâne însă grupată în jurul candidatului ei, căruia continuă să-i elogieze energia şi statutul internaţional dobândite pe parcursul crizelor economice şi financiare din 2008 şi 2011.
Campania sa s-a bazat în cea mai mare parte pe teme specifice dreptei, cu securitatea, imigraţia şi islamul pe primele locuri, cu scopul atragerii unui electoral potenţial sedus de extrema-dreaptă.
Sondajele nu îi sunt favorabile, înaintea primului tur. Dacă în primul tur ar ieşi aproximativ la egalitate cu rivalul său François Hollande sau ar fi depăşit cu puţin de acesta - amândoi situându-se în jur de 28%-27% -, în al doilea tur, potrivit sondajelor, ar fi învins la o diferenţă considerabilă - 54%-46%.
- Favoritul François Hollande, socialist reformist şi considerat moderat, care are ambiţia de a se prezenta drept un preşedinte 'normal' ca stil de guvernare, a condus timp de 11 ani Partidul Socialist, principala formaţiune a stângii, şi şi-a cultivat o imagine liniştitoare de unificator. Înaltul funcţionar de57 de ani, deputat şi ales local din Correze /centrul Franţei/, se prezintă drept candidatul unei 'stângi serioase care nu va dezamăgi'. Susţine obiectivele de reducere a deficitului public pentru care pledează şi dreapta, promite o reformă fiscală care să aducă mai multă egalitate şi vrea să încurajeze relansarea creşterii în Europa. Dreapta critică lipsa sa de experienţă guvernamentală, întrucât nu a ocupat nicio funcţie la nivel ministerial, iar unii îi reproşează o incapacitate de a tranşa în probleme delicate.
Fosta sa parteneră Segolene Royal a fost candidata Partidului Socialist la alegerile din 2007, când a fost învinsă de Sarkozy.
- Moştenitoarea Marine Le Pen, în vârstă de 43 de ani, candidează pentru prima oară la preşedinţie. A moştenit de la tatăl ei Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului naţional, frâiele unui partid de extrema dreaptă şi vrea să reediteze performanţa acestuia din 2002, când a ajuns în al doilea tur al prezidenţialelor.
Deşi nu are acelaşi talent oratoric ca tatăl său, a contribuit la 'dediabolizarea' acestui partid, evitând derapajele rasiste şi antisemite.
Sondajele indică faptul că al doilea tur i-ar fi inaccesibil şi că luptă pentru locul al treilea cu Jean-Luc Mélenchon /între 13% şi 16%/.
- Tribunul Jean-Luc Mélenchon, de 60 de ani, este fenomenul actualei campanii. Fost ministru şi senator socialist aliat cu comuniştii, Mélenchon vrea să 'reorganizeze stânga' întorcând spatele liberalismului şi Europei pieţelor.
Orator strălucit, a abandonat amfiteatrele folosite prin tradiţie de partide în favoarea spaţiilor deschise, reuşind să reunească zeci de mii de partizani în Piaţa Bastiliei din Paris sau pe plajă la Marsilia /sud-est/.
Succesul de care s-a bucurat în sondaje îl deranjează pe Hollande, arătând că există un electorat care nu se mulţumeşte cu realismul economic al socialiştilor.
- Centristul François Bayrou, de 60 de ani, se prezintă pentru a treia oară la alegerile prezidenţiale, cu un program centrist şi proeuropean. Fost profesor, acest provincial tenace şi solitar, în prezent deputat, a obţinut 18% din voturi la alegerile din 2007. Continuă să creadă în destinul său şi vrea să-i convingă pe francezi că divizarea dreapta-stânga, profund înrădăcinată în viaţa politică, duce ţara în impas.
Primul care a evocat, în 2007, riscurile legate de explozia datoriei, Bayrou apără în prezent 'Made in France', în faţa delocalizărilor şi dezindustrializării, temă care s-a impus în campanie.
Deşi se situează la numai 10% în sondajele de opinie, este foarte curtat atât de dreapta, cât şi de stânga în vederea celui de-al doilea tur.
- 'Micii' candidaţi Eva Joly, de 68 de ani, fost magistrat anticorupţie, apără culorile ecologiei politice, într-un scrutin care nu a fost niciodată favorabil acestui curent. Originară din Norvegia, eurodeputata cu ochelari roşii ori verzi nu reuşeşte să se impună nici în propria tabără şi sondajele nu-i acordă mai mult de 3% din intenţiile de vot.
Nathalie Arthaud, de 42 de ani, profesoară, şi Philippe Poutou, de 45 de ani, muncitor, reprezintă cele două partide troţkiste rivale, Lupta Muncitorească şi Noul partid anticapitalist, care promovează soluţii asemănătoare - interzicerea disponibilizărilor şi o mai bună diviziune a muncii cu participarea tuturor şi cu creşterea salariilor, dar şi exproprierea băncilor. Sondajele le dau în jur de 1%.Nicolas Dupont-Aignan, de 51 de ani, deputat de dreapta, afirmă că se inspiră din gaullism şi suveranism şi pledează pentru ieşirea Franţei din zona euro. Doreşte să reprezinte un 'patriotism liniştit' care să-i seducă pe cei care s-au săturat de dreapta clasică, dar şi de Frontul naţional, însă nu este prea cunoscut şi nu este creditat decât cu 2% din intenţiile de vot.
Jacques Cheminade, de 70 de ani, apropiat al miliardarului şi polemistului american Lyndon LaRouche, combate 'oligarhiile' mondiale şi finanţele internaţionale. Acuzat de unii că este adept al teoriei complotului, a rămas 'decanul de vârstă' al scrutinului, iar personalitatea şi partidul său continuă să creeze controverse.
Скопировать ссылку
