Скопировать ссылкуFemeile care refuză să moară
Când mi-au luat copiii de lângă mine, în 1995, m-au ucis în cea mai brutală manieră. Asta nu e viaţă...Am avut o familie şi, într-o singură zi, am fost lăsată fără ea. Fără să mi se spună de ce. În fiecare dimineaţă m-am întrebat de ce, care este motivul, dar nu am găsit nici un răspuns.
Singura vină a copiilor mei a fost că purtau un anumit nume şi că numele lor era diferit de cel al ucigaşilor. Nu numai copiii mei au fost ucişi pe 11 iulie 1995. Alte mii de copii nevinovaţi au fost ucişi în genocidul din Srebrenica.
Nu mai am ce să pierd. Criminalii mi-au luat tot ce aveam. Mai puţin mândria”
Hatidza Mehmedovic
În iulie 1995, 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani au fost luaţi de lângă familiile lor, care nu i-au mai văzut niciodată.
Masacrul Srebrenica marcheză o parte inumană şi brutală a tragediei şi a vărsării de sânge din timpul Războiului Bosniac.
Filmul următor se bazează pe declaraţiile câtorva supravieţuitori ai masacrului. Ei privesc spre viitor, în ciuda durerii provocată de pierderea familiilor lor.
Скопировать ссылку
