Dominaţia chineză a lumii nu se va produce prea curând

Economia planificată, combinată cu o creştere a cererii pe piaţa internă, vor asigura propagarea ecuaţiei preţ-valoare, un atu al Chinei în raport cu statele dezvoltate.

Totuşi, China nu vrea sa fie un magazin de dulciuri. 

Combinaţia dintre preţurile mici şi performanţele bune explică de ce mărci chinezeşti precum TCL, Huawei, Haier sau Midea înregistrează un succes fulminant pe pieţele emergente.

China, fabrica mondială

Corporaţiile chinezeşti, majoritatea susţinute de stat, au plecat la o adevărată vânătoare de branduri, patente şi tehnologie care să le consolideze poziţia pe piaţa de origine. Pe partea de fabricaţie, îmbunătăţirea calităţii şi eficientizarea producţiei, combinată cu imensa forţă de muncă, vor asigura mult timp poziţia Chinei de "fabrică mondială". 

Probleme de adaptare

Totuşi, chinezii încă n-au o poziţie dominantă, pentru că mai trebuie să treacă ceva ani până când vor ajunge la nivelul statelor puternic industrializate.

Cel mai important obstacol în calea cuceririi lumii economice nu ţine de vreo decizie politică. Pur şi simplu, chinezii se pricep de minune să fabrice, dar n-au absolut nicio treabă cu inovaţia. Companiile au nişte limite în China, comparativ cu cele din statele dezvoltate. 

Problemele cu care se confruntă companiile chinezeşti sunt date de ineficienţa cu care banii sunt investiţi în cercetare şi dezvoltare, limitarea drepturilor acţionarilor, guvernanţa corporatistă ineficientă, neprotejarea capitalului intelectual, pieţele de capital corupte şi favoritism politic, la care se adaugă "pendularea" directorilor executivi între deciziile de business şi cele impuse de clasa politică.

Deficit de încredere

China este o societate închisă, la fel fiind şi corporaţiile sale. Ţara asiatică duce lipsă de reţele care să stimuleze ideile noi, iar colaborarea lipseşte.

Executivii chinezi sunt înconjuraţi de persoane obediente, alese pe grade de rudenie sau pe criterii de vecinătate geografică.

În cadrul organizaţiilor, teritorialismul este litera de lege. Directorii de vânzări protejează cu mare vigilenţă ograda proprie, în detrimentul muncii în echipă între departamente. Resursele sunt rar îndreptate către cercetare şi inovare, fiind mai degrabă reorientate către investiţii pe termen scurt şi în active care au "nume".

Subordonaţii nu se opun niciodată directivelor venite de la manageri, din cauza că de fiecare dată trebuie să demonstreze faptele. Afacerile în cadrul parteneriatelor cu companii străine sunt negociate la sânge, pentru că nu este împământenit câştigul de ambele părţi.

Chinezii se bazează pe diversificarea unui produs, nu pe idei noi puse în aplicaţie, probabil şi din pricina faptului că ideea înseamnă, la baza, să gândeşti liber, ceea ce contravine legilor statului comunist.

De exemplu, marea majoritate a jocurilor video produse de chinezi reprezintă un cod, de cele mai multe ori furat, nişte imagini modificate si un nume schimbat. Weibo, o copie fidelă de Twitter, are în plus doar posibilitatea de a încărca poze. Haier, cel mai mare producător de electrocasnice, reconfigurează clasica maşină de spălat în sute de derivaţii, printre care şi o maşină de spălat cartofi. 

Dar piaţa de servicii?

China vrea să automatizeze totul, însă nu reuşeşte şi apelează tot la mâna de lucru umană. Companiile chinezeşti se plâng de faptul că resursele financiare se duc spre investiţii nerentabile în infrastructură. 

Preţurile mici, economia centralizată si armata de agenţi de vânzare, care au la îndemână un vast teritoriu, sunt principalele arme ale poporului asiatic. Între timp, Vestul poate să se folosească de avantajele sale principale, inovaţia, pieţe de capital dinamice, creativitate şi reacţie la nevoile individuale, fără să se teamă prea mult de China.