Cum a devenit o fată dulce autoarea unei crime care a șocat lumea

Depresia care a cuprins-o de atunci a fost cumplită. Mama ei, singură la 78 de ani, plânge privindu-i pozele și are un gând ascuns: să o aducă acasă.

O fată dulce, cu ochii imenși și un surâs de milioane. Pasionată de pian, îndrăgostită de lectură, studentă de nota 10. Pe scurt, un copil exemplar. Așa este descrisă Luminița Solcan (42 ani), ieșeanca ce a șocat o lume întreagă după ce l-a ucis pe părintele Roger, la Taize (Franța), acum 7 ani. Recent, Luminița Solcan a fost transferată din centrul Chartreuse din Dijon la spitalului de Psihiatrie Grajduri, din apropierea Iașului. 

Într-o confesiune cutremurătoare, Elena Solcan, mama Luminiței, rememorează cei 7 ani de chin scurși de la teribilul asasinat, dar rostește și cel mai tainic gând al său: să obțină eliberarea Luminiței și să o ia acasă.

„Ceva s-a stricat”

Elena Solcan are acasă albume uriașe cu fotografii de familie. O prezintă cu mândrie pe Luminița: la grădiniță, la școală, studentă, cântând la pianină. „A fost lumina ochilor mei și ai soțului meu. Ceva s-a stricat la un moment dat și nu a mai fost Luminița cea dintotdeauna”, spune Elena Solcan.

 La cei 78 de ani, Elena Solcan suferă cu inima și are artroză. Soțul i-a murit acum 13 ani și parcă bătrânei îi pare bine că nu a mai apucat ziua în care Luminița l-a ucis pe părintele Roger. „Ce am simțit când am auzit ce a făcut copilul meu nu poate fi descris în cuvinte. Eram la operație în Cluj, în același an îmi murise mama. Credeam că am tras destul pentru acel an, dar m-am înșelat”, își amintește Elena Solcan. 
Femeia a fost zeci de ani profesoara de matematică, ieșind la pensie de la liceul „Eminescu”. Soțul său a fost inginer. Cei doi au investit tot ce au avut în singurul copil. Luminița a mers la școli bune, a luat premii după premii, a călătorit în străinătate în timpul facultății, a învățat mai multe limbi străine.

Studentă eminentă, nevoită să se angajeze telefonistă

Luminița a făcut facultatea de Electrotehnică și Telecomunicații, iar în anul în care și-a luat licența a plecat cu o bursă în Austria. Știa deja la perfecție engleza și franceza, se descurcă în italiană și acolo a învățat și germana. 
Opt luni a stat în Austria și atunci se pare că au început crizele de schizofrenie. ”Pe la sfârșitul celor opt luni a început să ne sune și să se plângă că vrea să vină acasă, că nu mai poate sta departe de noi. Eu o îmbărbătăm și îi spuneam să mai reziste, să își dea întâi examenele. Dacă tot a început ceva, măcar să termine. Cred că acolo au început crizele și s-au intensificat după ce a ajuns în țară și a văzut că nu are loc de muncă în domeniul pe care îl absolvise. A lucrat un an ca telefonistă dar se simțea mereu nedreptățită, voia să aibă un post mai bun”, spune Elena Solcan. 

„Să am grijă de ea, ea să aibă grijă de mine”

Bătrâna are casa plină de icoane și fotografii cu fețe bisericești. În acel mediu a crescut Luminița și acolo vrea să o aducă înapoi. „Nimeni nu mă poate opri să îmi aduc copilul acasă. Am vorbit cu medicii, m-au încurajat, mi-au spus că se va face o comisie și că după aia o pot lua. Să am eu grijă de ea, să aibă ea grijă de mine”, spune cu încredere bătrâna. 
Își vizitează fiică în fiecare săptămână și petrece ore în șir cu ea în curtea spitalului de la Grajduri unde Luminița e internată de o lună. „E liniștită și îmi spune mereu că tare ar vrea să vină acasă. Îi duc teancuri de cărți, mereu i-a plăcut să citească. Mă bucur că au adus-o aici, acum pot să o văd și eu. Totuși, în Franța, erau condiții bune în spitalul ăla, nu că la noi. Aici stă la balamuc la loc cu ceilalți bolnavi, în Franța avea doar o singură colegă de salon”, explică femeia.

Va fi expertizată

Dorința Elenei Solcan de a-și aduce fata acasă e teoretic realizabilă, practic e complicat. Deși nu a fost condamnată, Luminița Solcan a fost internată într-un ospiciu deoarece s-a stabilit că suferă de tulburări psihice și nu avea discernământ în momentul în care l-a înjunghiat pe fratele Roger.
„Pacienții sunt evaluați și expertizați o dată la 6 luni. În curând se va întruni o comisie și pentru Luminița Solcan. Doar dacă medicii vor consideră că este suficient de stabilă vor propune judecătorilor eliberarea din spital. Însă sunt cazuri în care judecătorii resping cererea”, a spus Dorin Chira, directorul Spitalului de Psihiatrie Grajduri. Adică, pentru eliberarea trebuie să treacă atât prin filtrul medicilor cât și prin cel al judecătorilor.

EPISODUL CRIMEI

La ospiciul din Dijon, colega de salon a vrut să o ucidă

Modul în care a fost comisă crima a îngrozit creștinătatea, făcând înconjurul lumii. Pe 16 august 2005, în fața a peste 2.500 de oameni adunați la ora 20.45 în interiorul bisericii Reconcilierii din Taize, la rugăciunea comună de seară, fratele Roger a fost înjunghiat pe la spate, cu trei lovituri de cuțit. 
Luminița Solcan a declarat ulterior polițiștilor că nu voia să îl înjunghie, ci doar să îl avertizeze asupra unui complot. Inițial s-a crezut că femeia are discernământ însă s-a dovedit că este dezechilibrată mintal. 
A fost internată în centrul specializat Chartreuse din Dijon. De acolo a fost transferată la sfârșitul lunii iulie 2012 la Iași după ce o colegă de salon din Franța a încercat să o omoare.

VIAȚĂ PRESĂRATĂ DE TRAGEDII

Cronologia unei boli teribile

n Moartea tatălui (1999) a fost o lovitură greu de suportat pentru Luminița.
n În anul 2000, Luminița a fost diagnosticată cu tulburări depresive.
n Sinuciderea unei colege de facultate i-a potențat depresia. S-a refugiat în religie și a început să călătorească în toată lumea ori de câte ori se organizau reuniuni religioase.
n În 2003 medicii au observat o înrăutățire a comportamentului Luminiței: stări accentuate de depresie și paranoia (se simțea urmărită și persecutată). Au internat-o la Socola, însă i-au dat drumul după o zi pentru că fata a refuzat internarea.