Criza din Ucraina inversează relațiile ruso-germane

Trei zile după prăbușirea zborului MH-17 aparținând companiei „Malaysia Airlines”, cancelarul german, Angela Merkel, a vorbit cu președintele rus, Vladimir Putin, pentru cel mai puțin a 30-a oară de când a început criza în Ucraina.

Ea a avut un mesaj dur, după cum relatează oamenii care au fost întrebați despre conversația telefonică, și mesajul a fost unul scurt: Sunați-mă doar dacă aveți de raportat ceva progrese în de-escaladarea conflictului. Aceasta s-a întâmplat la 20 iulie. Cei doi lideri nu au mai vorbit de atunci.

Această tăcere marchează o ruptură în probabil cea mai importantă relație geopolitică europeană, care ilustrează provocările înfricoșătoare cu care se confruntă Occidentul încercând că calmeze criza în Ucraina. Mai la general, relația distrusă între Merkel și Putin demonstrează dezintegrarea efortului de zeci de ani făcut de Germania și Rusia în a uni cei doi oponenții din Războiul Doi Mondial. Putin, în particular, pare să fi renunțat la idee la moment, la proiectul său de durată de a crește Germania în rolul de cel mai apropiat partener european al Rusiei, ilustrând creșterea gradului de izolare internațională pe care el pare să-l fi acceptat.

Răbdarea lui Merkel în relația cu Putin, în final, s-a epuizat după dezastrul zborului MH-17, spun oficialii germani, deoarece promisiunile președintelui rus de a supune presiunilor rebelii că ei să îmbunătățească situația la locul prăbușirii nu au dat niciun rezultat concret pe teren. Îndepărtându-se de la eforturile din trecut de evitare a unei escaladări rapide a răspunsului venit din Occident, Merkel a susținut prin tot potențialul ei sancțiunile care vizează o serie de sectoare a economiei ruse, în pofida dubiilor existente la Berlin referitor la eficiența lor.

O relație de durată

20 iulie: A avut loc ultima conversație din cele 30 de convorbiri dintre Merkel și Putin de la începutul crizei din Ucraina.
6 iunie: Cei doi lideri s-au întâlnit la ceremonia organizată în cinstea debarcării în Normandia; Merkel inițiază o întâlnire dintre Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko.

27 noiembrie: Merkel își formează guvernul său, al treilea la număr, și promite să extindă „parteneriatul pentru modernizare” între Germania și Rusia.
21 iunie, 2013: În timpul vizitei lui Merkel în ultima sa vizită bilaterală în Rusia, ea și Putin intră în conflict când ea solicită returnarea pieselor de artă germane care au fost prădate în timpul ocupației sovietice.

8 noiembrie, 2011: Merkel și președintele rus la acel timp, Dmitri Medvedev, inaugurează conducta „North Stream”, care permite Rusiei să transporte gaz direct în Germania, ocolind Ucraina și Polonia.

2 – 4 aprilie, 2008: Berlinul trece de partea Moscovei în blocarea începutului negocierilor pentru calitatea de membru a Georgiei și Ucrainei în cadrul summitului NATO de la București.
8 februarie, 2002: Merkel (pe atunci liderul opoziției germane), se întâlnește cu Putin pentru prima dată în timpul unei vizite la Moscova.
Merkel și Putin în ultimii ani au investit mult ambii în îmbunătățirea legăturilor dintre țările ce le reprezintă. Pentru cancelarul pragmatic, aceasta a fost un caz de „Realpolitik” depășind, ceea ce oamenii apropiați ei, au descris ca o relație rece de durată cu președintele rus, care era caracterizată de lipsă de încredere. Acordul de coaliție aprobat de Guvernul nou condus de Merkel la sfârșitul anului trecut avea ca unul din obiective „un dialog deschis și o cooperare largă cu Rusia”, punând la fel accentul pe „securitatea în și pentru Europa este posibil de garantat doar împreună și nu împotriva Rusiei”.

Ofensiva șarmantă a lui Putin s-a intensificat în 2001, anul următor după ce a venit la putere, atunci când el a venit în Parlament în Berlin pentru a prezenta prima sa adresare ce ține de politica externă. El vorbea o germană fluentă pe care a perfecționato în calitate de ofițer KGB în Dresden în anii 80 și prin asta a atras multiple aplauze de cei prezenți care s-au sculat în picioare pentru asta.

Sergei Dorenko, un comentator radio pro – Kremlin din Moscova, a spus că din multe puncte de vedere Putin vede Germania în același mod cum țarii ruși o vedeau, care se întorceau cu fața la Germania în căutarea modernizării economice, experiență în domeniul managementului și tehnologiei. Relațiile cu SUA era neimportante comparativ cu cele cu Germania, spunea Dorenko. „În cazul Germaniei, sunt multiple posibilități de colaborare planificate,” a adăugat el.

Putin a dezvoltat o prietenie apropiată cu fostul Cancelar Gerhard Schröder, un lider similar de încrezut și îndrăzneț. Un fost diplomat german la Moscova își amintește cp cei doi discutau în spatele ușilor închise până noaptea târziu, unul sau altul uneori ieșea ocazional pentru a ruga interpretul să îi ajute cu un cuvânt mai greu.
Interesul Moscovei în Berlin a găsit un răspuns pozitiv în Germania. Relațiile pozitive cu Rusia erau importante pentru segmente mari a publicului german fascinat de cultura rusă și care erau nerăbdători să nu mai repete vreodată confruntările ce au avut loc în al doilea Război Mondial și Războiul Rece. Liderii germani de afaceri au observat o piață sub-dezvoltată pentru autovehiculele și echipamentul său. Și clasa politică încă mai ținea minte apropierea Germaniei de Vest de Europa de Est, cunoscută ca „Ostpolitik”, în prezent văzută de mulți germani ca un succes politic.

După ce criza în Ucraina s-a agravat la sfârșitul anului trecut, Merkel a acționat în calitate de intermediar în relație cu Kremlinul, încercând să găsească puncte comune de vedere acolo unde SUA nu vedea nici unul. Guvernul ei a respins poziția SUA conform căreia Uniunea Europeană trebuia să adopte sancțiuni mai dure în răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia. La fel ea a încercat să facă mișcările Occidentului mai moi, pentru a trimite un mesaj mai puțin antagonic lui Putin și Rusiei.

Ea chiar s-a concentrat la detalii. La ședința specială a „Grupului celor șapte” de la Haga din 24 martie, unde în esență a avut loc excluderea lui Putin, liderii globali au discutat unde să organizeze summitul următor din iunie, deoarece ei au decis să boicoteze întâlnirea „Grupului celor Opt” care trebuia să aibă loc în Rusia.
Președintele francez François Hollande s-a oferit să găzduiască summitul în Franța aproximativ la timpul aniversării de 70 de ani de când aliații au debarcat în Normandia, dar Merkel a argumentat că disputele cu Rusia nu trebuie să eclipseze ceremonia de aniversare, luând în calcul că 20 de milioane de cetățeni sovietici și-au pierdut viețile în Războiul Doi Mondial și aceasta a jucat un rol mare în identificarea Rusiei ca națiune, după spusele unei persoane care are cunoștințe în acest domeniu. Liderii au căzut de acord să aleagă Bruxellesul în calitate de loc pentru următoarea ședință.

Eforturile frecvente ale lui Merkel de a negocia cu Putin îi irita pe unii oficiali americani, care se întrebau dacă președintele rus era interesat de un compromis serios în Ucraina, spun diplomații. Dar odată cu evoluția crizei, oficialii germani spun că ei nu au avut o altă alegere decât să continue să încerce să-l abordeze pe Putin.

Consilierii cancelarului au spus că Putin s-a dovedit a fi un oponent frustrant, chiar când se întâlneau față în față înaintea începerii Campionatului mondial de fotbal la Rio de Janeiro, la 13 iulie. Ca și în alte interacțiuni din trecut, Putin a făcut unele revendicări privind erorile guvernului de la Kiev în timpul crizei, care și-au găsit ecoul în marea partea a propagandei din media de stat rusă, a spus o persoană care cunoaște subiectele discutate la întâlnire.

Ceea ce a urmat după prăbușirea zborului MH-17 de pe 17 iulie a reconfirmat frustrarea crescândă a cancelarului și a Ministrului de Externe a Germaniei: Putin nu își îndeplinea promisiunile de a exercita influența sa asupra separatiștilor și să-i facă în mod serios să negocieze un acord de încetare a focului.

De atunci Merkel a depus toate eforturile pentru a susține sancțiuni cu efect distrugător împotriva sectoarelor bancare, militare și petroliere ale Rusiei. Diplomații UE au aprobat măsurile date marți.

Această schimbare a direcției a marcat o turnură istorică după decade de eforturi a unui număr de cancelari germani de a îmbunătăți legăturile cu Rusia. Chiar pentru Merkel, născută în Germania de est care a avut șansa să ajungă în politică din cauza prăbușirii Zidului berlinez, criza ucraineană și consecințele sale au constituit o turnură șocantă a evenimentelor.
În declarațiile scurte în cadrul petrecerii date cu ocazia împlinirii a 60 de ani, care a avut loc în Berlin doar cu câteva ore înaintea ca avionul Boeing – 777, aparținând companiei „Malaysia Airlines”, să se prăbușească pe terenurile agrare în Ucraina, Merkel cugeta privind modul în care ea avea să reacționeze dacă cineva o întreba în 1989 sau 1990 dacă un conflict asemenea celui care are loc acum în Ucraina ar avea loc în Europe.
„Probabil chiar și atunci eu aș fi spus NU,” a menționat Angela Merkel.