Angela Merkel, deplasare complicată la Varșovia

Actuala Putere de la Varșovia este criticată de liderii europeni și din cauza politicii sale privind migraţia. Se prefigurează a fi o vizită cât se poate de complicată pentru Angela Merkel, cu mize delicate inter-țări, dar și cu o importantă componentă europeană. Relaţiile între Germania şi Polonia s-au tensionat tot mai mult după venirea la putere, la Varşovia, a Partidului Lege şi Justiţie (PiS) în 2015, Berlinul respingând solicitarea formațiunii privind plata unor reparaţii de război către Polonia, datând din parioada imediat următoare celei de-a doua mari conflagrații mondiale, amintesc agențiile Reuters şi DPA, preluate de rfi.ro.

De partea sa, Polonia a criticat-o în repetate rânduri pe Angela Merkel pentru măsurile sale liberale faţă de refugiaţi, în special pentru sprijinul pentru mecanismul UE de redistribuire a refugiaţilor pe baza unor cote obligatorii pentru statele membre. Neînțelegerile Poloniei cu liderii de la Bruxelles au devenit evidente, la scurt timp după lansarea de către actuala Putere de la Varșovia a unei controverste reforme a sistemului judiciar, despre care Bruxellesul şi Berlinul afirmă că reprezintă un atac la adresa independenţei sistemului judiciar din Polonia. Printre legile controversate adoptate de parlamentul polonez se află cele referitoare la Curtea Supremă şi la Consiliul Naţional al Magistraturii.

Divergențele dintre Varșovia și Bruxelles au culminat pe 20 decembrie anul trecut, când Comisia Europeană a anunţat lansarea unei proceduri foarte dure la adresa Poloniei, respectiv activarea articolului 7 al Tratatului de la Lisabona. Această procedură este declanşată atunci când se constată că într-un stat membru există un risc de încălcare gravă a valorilor UE şi ea poate duce la sancţiuni contra ţării respective.

Autorităţile de la Varşovia au primit un termen de 90 de zile pentru a da curs recomandărilor CE. Într-o primă fază, precum cea iniţiată de executivul comunitar în 20 decembrie, articolul 7 permite ''a se constata existenţa unui risc clar de încălcare gravă'' a statului de drept într-un stat membru, cu votul a cel puţin 22 de ţări din UE.

Eventualele sancţiuni, aşa cum este retragerea dreptului de vot în Consiliul European, nu pot interveni decât într-o fază ulterioară, care presupune un vot cu unanimitate al statelor membre, bineînțeles cu excepţia ţării vizate.