Pedagogii mânați la proteste de cei care primesc salarii de zeci de mii de lei

Semnatara scrisorii consideră Federația Sindicală a Educației și Științei ca fiind "cea mai sovietică instituție din Republica Moldova" și se arată deranjată că această instituție, a căror lideri în opinia ei urmăresc interese proprii, organizează acțiuni de fațadă, doar pentru a încerca să-i convingă pe profesori că sindicatele sunt cu ei.

Totodată, profesoara atinge subiectul salarizării liderilor sindicali, dând și citeva nume de persoane care au salarii de zeci de mii de lei.  Ea consideră revoltătoare situația în care aceștia primesc lunar salariul pe care un profesor non-didactic din școli sau grădinițe îl primește timp de 2 ani.

Profesoara se întreabă dacă activizarea unor lideri sindicali nu este cumva doar o acțiune de PR în lupta internă pentru alegerile apropiate în funcțiile de conducere ale sindicatului din educație. 

Vedeți mai jos scrisoarea integrală, tradusă de redacția noastră:

”Sunt profesoară de aproape 20 de ani, timp în care mi-am susținut colegii de breaslă la toate acțiunile și solicitările pe care le-au avut către autorități, indiferent de culoarea politică a acestora. Am stat alături de ei și în Piața Marii Adunări Naționale și la adunările sindicale, la reuniunile municipale. M-am bucurat alături de ei atunci când la guvernare au venit partidele pro-europene și m-am întristat când unii așa-ziși pro-europeni s-au dovedit simpli oportuniști care s-au rupt la ”treucă” dsoar ca să fure ce n-au reușit predecesorii săi.

În tot acest timp, nouă, lucrătorilor din educație, ni se impunea ideea că tot ce se întâmplă și se realizează pozitiv pentru noi se datorează sindicatelor, care, în opinia mea sunt cea mai sovietică instituție din Republica Moldova după mai bine de un sfert de secol de independență.

La fel s-a întâmplat și în cazul revendicărilor noastre de la începutul acestui an. Sindicatele s-au făcut că ne-au organizat, apoi au început discuții cu Guvernul la care doar ele știu ce au discutat, nouă ne-au spus una, în realitate a fost cu totul altceva, ca până la urmă să distrugă din nou mișcarea protestatară, așa cum au făcut-o de obicei.

Am participat și la protestul din 23 martie din fața Parlamentului, organizat de Federația Sindicală a Educației și Științei (FSES), atunci când am înțeles că e o nouă acțiune de fațadă, doar pentru a încerca să-i convingă pe profesori că sindicatele sunt cu ei. De fapt, liderii sindicali nu se gândesc nici cu spatele la noi și sunt mânați de propriile interese, și nu exclud, și de unele politice.

Mi-aduc aminte de un participant care ținea în mână o pancartă cu textul „Schimb salariul meu cu salariul de deputat”. Și atunci mi-am pus întrebarea, dar oare liderii sindicali locali dl Mihail Paladi sau dna Maria Sîrbu ar fi de acord să schimbe salariile lor pe cele de deputat? Vă asigur că nu, dragi profesori. Și știți de ce? Pentru că au salarii de 2-3 ori mai mari decât ale parlamentarilor, iar decât ale noastre nici nu mai vorbim.

Chiar m-am interesat pe marginea acestui subiect, ca să nu bat apa în piuă. Și am rămat pur și simplu înmărmurită când mi-am dat seama că liderii sindicali au un salariu lunar cât cel pe 2 ani al unui biet angajat non-didactic din școli sau grădinițe. Mai exact, Mihail Paladi,  președintele Consiliului Teritorial Chișinău al FSES primește 20 de mii de lei pe lună, iar dna Maria Sîrbu – președintele Consiliului Municipal Chișinău al FSES – 25 de mii!

Strigător la cer, nu? A visat cel puțin, cineva din noi la așa lefuri?

Și atunci mă întreb și vă întreb – cum putem avea încredere în cineva care pretinde că-ți apără interesele, dacă este la zeci de mii de lei distanță de situația noastră? Cum poți avea încredere în aceste persoane care primesc un salariu de zeci de mii de lei, fără să se gândească la faptul că ai lor colegi iau de zece ori mai puțin?

-Nu ar vrea liderii de sindicat să schimbe salariul lor cu al cuiva dintre protestatari sau să aloce măcar o parte din salariu pentru cei pe care susțin că îi apără?

- Nu ar vrea să spună cât de fapt e bugetul sindical, câte zeci de milioane se adună anual și unde se cheltuiesc, pe care activități? Unde e transparența?

- Sau poate liderii FSES organizează proteste să nu fie întrebați ei cu ce se ocupă de fapt și cât câștigă pe spatele sindicaliștilor?

- Sau mai degrabă își fac PR și imagine pentru alegerile apropiate în funcțiile de conducere ale sindicatului, fiind o luptă internă?

Nu exclud că unii din ei fac și bani din asta, pe care îi primesc de la forțe politice care se conduc de propriile interese. Noi însă vom rămâne cu problemele nopastre, de care vor uita în cel mai scurt timp.

Poate sunt prea emotivă în această scrisoare, dar, sincer, am simțit o profundă dezamăgire și am decis pentru mine că nu voi mai participa la niciun fel de acțiune organizată de sindicate. Vouă dragi colegi, nu vă cer nimic, nici să-mi urmați exemplul, ni să nu mi-l urmați. Ceea ce vă doresc este să nu înțelegi prea târziu!”