Poliţişti condamnați la 5 ani de pușcărie

 Cei doi politişti nu numai că l-au maltratat groaznic pe băiat, impunându-l să recunoască că a participat la jaful de la Parlament şi Presedintie, dar l-au aruncat în stare de comă sub un gard în regiunea Spitalului Militar din Chişinău. Reporterii Centrului de Investigatii au investigat acel caz şi au urmărit procesul de judecată. Politiştii au încercat să cumpere tăcerea părinţilor şi iertarea lor cu 300 de euro. Tatăl băiatului este veteran al războiului de la Nistru şi fost poliţist. El a fost cel care i-a identificat pe poliţişti şi a insistat să fie traşi la răspundere, altfel nu se mai ajungea la sentinta.

Chiril Gumeni a trăit la 14 ani „fiorul libertăţii” primind pumni, picioare şi bastoane pe tot corpul. Despre protestele de acum patru ani, băiatul îşi aduce aminte de subsolul poliţiei unde a fost bătut şi lăsat inconştient şi de patul de spital în care a fost ţintuit mai multe luni. De atunci, adolescentul îşi caută dreptatea prin tribunale. Vrea să-i vadă pedepsiţi pe cei care l-au tratat ca pe un criminal.

Cinci ani după gratii
Zilele trecute Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău i-a recunoscut culpabili pe cei doi poliţişti şi i-a condamnaţi pentru tortură la câte 5 ani de detenţie, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în organele MAI pe un termen de 3 ani. Aceasta, după ce procurorii au contestat sentinţa Judecătoriei Buiucani din 27 decembrie 2011, prin care poliţiştii au fost achitaţi. Procurorii au considerat drept ilegală şi neîntemeiată sentinţa de achitare a celor doi şi au atacat-o, obţinând rejudecarea cauzei penale într-un alt complet de judecători. În urma acţiunilor violente comise de poliţişti, victima s-a ales cu: „traumă cranio-cerebrală manifestată prin comoţie cerebrală, fractură închisă treimea medie a osului tibial gambei din stânga cu deplasarea fragmentelor, osteopifizializa osului tibial fără deplasarea fragmentelor, contuzia ţesuturilor moi ale feţei şi capului, contuzia nervului fibular”, se arată într-un comunicat remis de Procuratura Generală.

Preţul libertăţii
După zeci de şedinţe de judecată la care a participat, Chiril cunoaşte pe dinafară procedura. Ştie ce urmează şi este hotărât să-şi expună din nou povestea. Să mărturisească din nou cum a fost „vânat”, pe 10 aprilie 2009, chiar din faţa Guvernului, de poliţişti în civil, îndesat într-o maşină Opel Vectra vişinie şi dus în subsolul comisariatului de poliţie Buiucani. Acolo a fost bătut cu cruzime, lăsat inconştient, plin de sânge şi cu piciorul fracturat, pe marginea unei străzi din apropierea casei sale. Pe banca acuzaţilor sunt poliţiştii Octavian Guţu şi Ion Paiu. Chiril priveşte rar în direcţia lor, încă speriat. Vocea îi tremură când dă declaraţii, însă răspunde răbdător la întrebările procurorului şi ale avocaţilor Iurie Chifiac şi Nicolae Marandici. Mama lui nu-şi poate stăpâni lacrimile atunci când povesteşte în faţa judecătorului prin ce a trecut copilul său care avea atunci 14 ani. „Mi se rupea inima când îl vedeam pe patul de spital. A suportat două operaţii la picior. Şi acum mai are dureri. Are deseori coşmaruri, tresare în somn, a devenit nervos şi neliniştit. Era un copil perfect sănătos până acum 4 ani”, povesteşte femeia.

Poliţiştii au vrut să cumpere iertare cu 300 de euro
Pentru spitalizarea şi tratamentul lui Chiril, care este singurul lor copil, părinţii au cheltuit venitul lor pe mai multe luni. „S-a întâmplat să nu avem bani de pâine, dar orice părinte ar da şi viaţa pentru copilul său”, spune mama lui Chiril. Deşi familia are un venit modest, nu s-a lăsat „cumpărată”. Pe 10 februarie 2009, procurorii au pornit urmărirea penală pe numele unui alt poliţist, învinuit c-ar fi propus bani familiei Gumeni în schimbul retrageii plângerii împotriva lui Guţu. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului de Interne, dosarul a fost intentat „pe faptul influenţării minorului Gumeni de către colaboratorul de poliţie Bârliba, care insista ca numitul să-şi schimbe declaraţiile date în privinţa poliţistului Octavian Guţu”. „Domnul poliţist a vrut să ne dea 300 de euro ca să ne retragem acuzaţiile, dar n-am acceptat”, spune mama băiatului. Din spusele copilului, poliţistul a mers şi mai departe. „Mi-a promis că-mi dă un scuter, un calculator şi internet gratuit timp de un an, doar să zic că mi-am rupt piciorul accidental”, mărturiseşte Chiril în faţa judecătorului.

Poliţiştii torţionari apăraţi de colegi
Octavian Guţu neagă în totalitate acuzaţiile şi susţine că este nevinovat. În proces i-a venit în ajutor fostul său şef, Igor Gumaniuc, care, fiind chemat în instanţă în calitate de martor, declară că nu-şi aminteşte să fi dat indicaţii subalternilor săi Guţu şi Paiu să-i „vâneze” pe cei care au vandalizat sediul Parlamentului pe 7 aprilie 2009. „Nimic neobişnuit nu s-a întâmplat pe 10 aprilie. O zi ca oricare alta”, astfel descrie Igor Gumaniuc ziua în care Chiril a fost bătut crunt de poliţişti. Într-un alt dosar ajuns pe masa judecătorului abia în luna decembrie 2010, în calitate de victime figurează şase persoane: Radu Calancea, Vitalie Iurcu, Andrei Lotca, Radu Banari, Marcela Donos şi Tatiana Roman. Dintre toţi, doar Vitalie Iurcu era minor la acea vreme. În acest dosar comun, singurul acuzat de neglijenţă în serviciu este poliţistul Serghei Galaniuc.

Fără putere să-şi mai apere drepturile
Din cei 33 de copii traşi la răspundere penală sau administrativă în legătură cu evenimentele din aprilie 2009, doar trei au depus plângeri împotriva poliţiştilor pentru maltratare. Dintre acestea, numai una a fost acceptată. Cererile lui Petru Zadîr şi Ion Carcevschi au fost respinse de procurori. Mai mulţi părinţi ai căror copii au fost bătuţi crunt la 7 aprilie, chiar dacă îşi dau seama că poliţiştii au acţionat ilegal, spun că n-au încercat să caute dreptate, deoarece n-au încredere în instituţiile statului. Una dintre mamele copiilor maltrataţi, Aurelia Lopatenco, afirmă că n-a ştiut trei zile unde se află fiul ei de 14 ani. A consultat un avocat, dar n-a mai depus plângere. „Am vrut să-mi protejez copilul de un alt stres”, spune femeia. „În aprilie 2009 am fost solicitată să apăr interesele unui minor. Din motive necunoscute persoana a renunţat”, spune avocatul Angela Babără. Şi apărătorul Veaceslav Maximov susţine că părinţii unui minor pe care-l reprezenta au refuzat serviciile lui imediat ce copilul a fost eliberat din Centrul de Triere.

Minorii torturaţi au nevoie de reabilitare
„În cazul în care copilul înţelege că poliţistul care l-a torturat va fi pedepsit, va recăpăta încrederea în instituţiile statului. Altfel, există riscul ca acest copil să dezvolte un comportament delicvent”, este de părere psihologul Lilia Gorceag. Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice au identificat după evenimentele din 7 aprilie 2009 peste 60 de minori torturaţi de poliţie. Deşi Codul de Procedură Penală prevede: „Chiar dacă victima nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul porneşte urmărirea penală chiar dacă victima nu a depus plângere”. Procuratura s-a autosesizat doar într-un singur caz, cel al lui Chiril Gumeni. În instanţă au ajuns doar 3 dosare în privinţa a 3 minori victime ale poliţiştilor în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. Învinuiţi de maltratare sau neglijenţă în serviciu sunt poliţiştii Vasile Olaru, Sergiu Galaniuc, Octavian Guţu şi Ion Paiu, în urma plângerilor depuse de minorii Dumitru Mozan, Vitalie Iurcu şi Chiril Gumeni. În schimb, în cazul copiilor învinuiţi de jaf, huliganism sau participare la dezordini în masă, toate comise în aprilie 2009, lucrurile par să se fi mişcat mai repede. Mulţi dintre ei au fost judecaţi chiar în incinta comisariatelor de poliţie. Ştefan Postică şi verişorul lui, Maxim Postică, au fost judecaţi în sediul CPS Centru pe 8 aprilie, seara târziu, învinuit că ar fi intenţionat să fure un covor. „Nu înţeleg de ce am fost acuzat de jaf pentru că nu am făcut nimic rău, decât că mă aflam la ora 1:00 noaptea în faţa Guvernului”, se arată nedumerit Ştefan. „Ne-au dat 7 zile de arest la domiciliu şi au zis că doi ani nu avem voie să părăsim ţara”, povesteşte Maxim Postică.

Un minor torturat şi-a găsit dreptate la CEDO

Anul acesta Guvernul Moldovei a fost obligat de CEDO să-i achite despăgubiri în sumă de 13.200 de euro lui Vitalie Iurcu, unul dintre tinerii care au fost încărcaţi în maşini în centrul Chişinăului în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, duşi cu forţa în comisariate şi maltrataţi de poliţişti. Deşi numele lui Vitalie Iurcu figurează în trei dosare, persoanele care l-au bătut nu au fost identificate şi nimeni nu a răspuns în faţa legii pentru coşmarul prin care a trecut. Una din cauzele penale a fost deschisă pe factori de decizie de la Comisariatul Buiucani. CEDO a constatat că Vitalie Iurcu a fost torturat şi supus unui tratament degradant, iar instanţele naţionale nu i-au făcut dreptate. Înalta Curte de la Strasbourg a dictat pagube morale în sumă de 12.000 de euro şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 de euro.