O victimă a evenimentelor din 7 aprilie 2009 a decedat

Poliţia susţine că victima, la fel ca şi asasinii săi, ar fi avut probleme cu drogurile. Incidentul a avut loc la 12 martie curent, în sectorul Buiucani al capitalei, anunță crimemoldova.com.

Mama lui Chiril a declarat pentru jurnaliștii de la crimemoldova.com că fiul său le-ar fi împrumutat bani presupuşilor asasini, iar aceştia, ca să scape de datorie, l-au omorât, lovindu-l de mai multe ori cu o bâtă în cap. 

Femeia susţine că există mai multe neclarităţi şi nu este exclus ca omorul fiului său, să fi fost comandat: „Chiril avea probleme cu poliţia. Odată i-au strecurat droguri în buzunar, însă până la urmă nu a fost condamnat. Chiril nu avea probleme cu drogurile. El iubea viaţa şi era pentru dreptate”.

În aprilie 2009, Chiril avea 14 ani. Deşi nu participase la proteste, acesta a fost reţinut la câteva zile de doi poliţişti în civil, fiind dus la Comisariatul de poliţie Buiucani, unde a fost maltratat, apoi aruncat fără cunoştinţă într-o curte. Minorul a fost găsit de o femeie, care a chemat ambulanţa. Ulterior, Gumeni a suportat două operaţii la picior, fiindu-i fracturat femurul. 

Procesul poliţiştilor care l-au torturat pe Chiril Gumeni a durat 7 ani. Judecătoria Buiucani i-a achitat pe torţionari, Curtea de Apel Chişinău i-a condamnat în 2013 la câte 5 ani cu executare, iar Curtea Supremă de Justiţie a decis ca dosarul să fie rejudecat. Potrivit părinţilor lui Chiril Gumeni, torţionarii au încercat în repetate rânduri să-l determine pe fiul lor să renunţe la acuzaţii. După 7 ani de procese, văzând că dosarul nu are finalitate, băiatul a cedat presiunilor poliţiştilor şi au făcut o tranzacţie de împăcare. 

 Într-un interviu oferit presei la vârsta de 16 ani, Chiril Gumeni se plângea că are dureri de cap şi la piciorul fracturat, iar coşmarul celor întâmplate la Comisariatul de la Buiucani îl mai urmăreşte. Chiril Gumeni era unicul fiu la părinţi.

Despre Chiril Gumeni, ZdG a scris în aprilie 2009. Menționam atunci că el a fost reținut de polițiști suspectat că ar fi participat la evenimentele din aprilie 2009. Într-o discuție cu ZdG, el se considera nevinovat, pentru că, în ziua de 7 aprilie, spunea acesta, a fost cu mama sa la piaţă şi nu a avut cum să participe la protestele din centrul capitalei. 

Poliţia însă susţinea contrariul. „Nimeni, de pe stradă, nu este reţinut întâmplător”. Pe de altă parte, medicii spitalului în care a fost internat băiatul refuzau să vorbească, negând faptul că, începând cu 7 aprilie, aici au fost internaţi copii bătuţi.

Chiril spunea că nu i-a fost adusă nicio probă care ar demonstra că el ar fi participat la deteriorarea Parlamentului şi a Preşedinţiei. „M-au bătut doar că aşa le plăcea lor”, îşi aminteşte cu groază băiatul.

„După bătaie, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Nu-mi mai dădeam seama ce se întâmplă în jur. Când mi-am revenit, eram lângă şcoala în care învăţ. La început nu înţelegeam nimic, puteam doar să vorbesc”, îşi aduce cu greu aminte Chiril. 

Ulterior, acesta a început să cheme ajutor. O femeie de prin preajmă l-a auzit şi a chemat Salvarea, după ceva timp fiind anunţată şi mama băiatului. „Mama a venit plângând la spital. Era tare speriată”, relata anterior acesta.