Fără frică de Dumnezeu! Un preot din Ungheni a refuzat să înmormânteze un tânăr răpus de leucemie

Din senin li s-a îmbolnăvit fiul care abia îşi întemeiase o familie, creştea o fetiţă şi toată viaţă îi era înainte. Verdictul medicilor a fost dur: diagnosticat cu leucemie, dânsul avea să trăiască cel mult un an. Îl putea salva doar o intervenţie chirurgicală peste hotare, scrie unghiul.info.

Fiindcă trăim într-o lume unde banii dictează, familia nu a reuşit să adune suma necesară, iar băiatul de 27 de ani se stingea în faţa celor dragi. Medicii au făcut tot ce au putut, însă el a murit în mâinile neputincioase ale mamei, ultimele cuvinte fiind: „Nu mă lăsaţi să mor. Vreau să trăiesc, sunt prea tânăr...". Vă imaginaţi o familie care ultimii doi ani a a trăit doar cu gândul la Dumnezeu, la boala care încet, dar sigur îi răpea câte o zi din viaţa tânărului dornic de a trăi şi a munci, de a fi iubit şi aşteptat de cei dragi.

Dar... Despre ce fel de milostenie, mărinimie şi dreptate poate fi vorba, dacă şi preotul din sat ar fi refuzat să îl petreacă pe ultimul drum dacă familia nu ar plăti pentru slujba de înmormântare 600 de lei? Oare chiar credinţa ar trebui taxată? Dacă locaşul sfânt e întreţinut tot de enoriaşi, cât de dur şi nedrept trebuie să fii ca să nu te înduri de durerea unor oameni care au dorit să îşi petreacă creştineşte feciorul la locul de veci? Bine că s-ar fi găsit un preot mai blajin din altă localitate, care s-ar fi apucat să facă slujba de pomenire fără a lua bani.

Totuşi, oare cine a gândit toate aceste taxe: pentru cununie, botez, înmormântare, sfinţire şi de ce ele diferă de la localitate la localitate, de la o biserică la alta, de la o mitropolie la altă mitropolie? Doar este o singură credinţă sau poate există credinţă pentru săraci şi pentru bogaţi?". Iată pe scurt scrisoarea pe care am primit-o nu demult pe adresa redacţiei.
Am discutat chiar cu mama celui care a plecat la veşnicie şi ea ne-a confirmat cazul din această scrisoare.
Se vede că tragedia a marcat-o atât de mult, de aceea dânsa nu a dorit să vorbească despre cele trăite, doar a spus: „Nu vreau să vorbesc despre cele întâmplate. Doar îmi pare rău că astăzi nici credinţa nu este pentru cei sărmani".

Cât costă o slujbă de pomenire?
Pentru a găsi răspuns la această şi alte întrebări am vorbit cu mai mulţi slujitori ai bisericilor din oraşul şi raionul Ungheni. Astfel, la Catedrala Episcopală „Aleksandr Nevski" din Ungheni ni s-a spus că pentru citirea slujbei de pomenire în incinta catedralei se achită 500 de lei.

Părintele Eugeniu, parohul bisericii de la Gherman, a concretizat că astfel de servicii la ei costă 450-500 lei: „Nu e atât de mult. Sunt şi cazuri când facem excepţii, însă ne străduim să nu trâmbiţăm despre aceste lucruri. După cum ştiţi, biserica este la autofinanţare şi suntem nevoiţi să adunăm bani din serviciile bisericeşti pentru cheltuielile curente".

Cine totuşi stabileşte aceste taxe? Din spusele interlocutorului de mai sus, sumele sunt stabilite de către adunarea feţelor bisericeşti de pe lângă Episcopia de Ungheni şi Nisporeni a Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove. Nici taxele din locaşele sfinte care se supun Mitropoliei Basarabiei nu diferă de cele enumerate mai sus.

Deci, trebuie să recunoaştem că cele relatate de autoarea scrisorii se adeveresc: primim iertarea păcatelor, petrecem pe cei dragi pe ultimul drum doar contra bani. Nu credem că sărmanii oameni s-ar fi împotrivit să plătească dacă ar fi avut aceşti bani, doar nu sunt la piaţă să se târguiască. Într-o localitate se cunoaşte totul despre fiecare om, familie, iar slujitorii bisericilor ar putea admite şi unele excepţii sau, cum se mai spune creştineşte, să facă şi pomene, pentru că nu totul se măsoară în bani, mai ales credinţa în Dumnezeu.

Tatiana Cuibaru