TOP 10 politicieni „ai independenţei”

De aceea, am decis să elaborăm un clasament convenţional al politicienilor ce au contribuit la apariţia şi consolidarea independenţei Republicii Moldova, prin intermediul căruia dorim să scoatem încă o dată în evidenţă meritul şi rolul pe care l-au jucat aceştia în evenimentele cu adevărat istorice pentru ţara noastră.  

1) Mircea Snegur, ex-Preşedinte al Republicii Moldova

A fost primul Preşedinte al noului stat Republica Moldova, care şi-a proclamat independenţa după destrămarea fostei URSS. Mircea Snegur a condus Republica Moldova în cea mai dificilă perioadă a existenţei sale ca stat,  cînd totul a trebuit pornit de la zero. Sub conducerea lui Mircea Snegur, Moldova şi-a proclamat independenţa, a declarat limba română drept limbă oficială a statului, iar tricolorul – drapel de stat, a constituit practic toate organele puterii într-un stat democratic, a aderat la Organizaţia Naţiunilor Unite, a trecut prin conflictul de pe Nistru etc. Toate aceste evenimente au făcut ca numele lui Mircea Snegur, în mare măsură, să fie sinonim cu independenţa.

2) Mircea Druc, ex-Președinte al Consiliului de Miniștri al RSSM

A fost unul din pilonii Mişcării de eliberare naţională. S-a făcut remarcat ca şi „naţionalist” încă în 1972, cînd Comitetul raional Lenin din Chișinău al Partidului Comunist al Moldovei decide excluderea lui din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) cu următoarea justificare „pentru tolerarea opiniilor naționaliste, a eșecului de a le opri și a pierderii de vigilență”. A purtat această „ştampilă” pînă la începerea Mişcării de eliberare naţională. Cunoscut ca adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România, în anul 1988 devine fondator al Societății Culturale Române „Mihai Eminescu” din Cernăuți, fiind ales în funcția de vicepreședinte al acesteia. În această calitate, el a contribuit la înființarea primei clase cu predare în limba română din Cernăuți (inițial cu 16 elevi, apoi în 1991 numărul elevilor a crescut la 60). În anul 1990, Mircea Druc este ales ca deputat al Frontului Popular (FPM) în Sovietul Suprem al RSS Moldova. La data de 25 mai 1990, este ales prim-ministru al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al RSSM. Guvernul condus de Mircea Druc a promovat un amplu program de reforme politice, economice și sociale care urmăreau desprinderea RSS Moldova de URSS și reducerea dependenței RSSM de instituțiile de la Moscova, în scopul obținerii independenței RSSM. A fost destituit din funcţia de Prim-ministru la 28 mai 1991, cu doar trei luni înainte de declararea Independenţei RM.

3) Alexandru Moşanu, ex-Preşedinte al Parlamentului

Alexandru Moșanu a intrat în viața politică pe valul Mișcării de renaștere națională din RSS Moldovenească. A fost unul dintre fondatorii Frontului Popular și, după alegerile din 1990, Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova, funcție deținută pînă în anul 1993, cînd, forțat de ascensiunea „agrarienilor”, își prezintă demisia. A condus Parlamentul Republicii Moldova în cea mai importantă perioadă din istoria acestuia – perioada în care a fost declarată independenţa, au fost votate cele mai importante legi pentru funcţionarea noului stat – Republica Moldova şi pusă baza amplului proces de transformări democratice. Astăzi, pe bună dreptate, Alexandru Moşanu este considerat un politician căruia i-a revenit un rol istoric şi el a ştiut să-i facă faţă cu brio.

4) Ion Hadîrcă, fondatorul Frontului Popular Creştin Democrat

Cunoscut pînă în 1988 ca şi poet, Ion Hadîrcă, ca şi Alexandru Moşanu, vine în politică pe valul Mişcării de eliberare naţională.  Este fondatorul și primul președinte al Frontului Popular Creștin din Moldova (1989–1992), mişcare social-politică care era la acea perioadă unica alternativă a comuniştilor şi care devine avangarda curentului de eliberare naţională. În anul 1989, este ales în funcția de deputat al poporului în Parlamentul U.R.S.S. În anul 1990, este ales din nou ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova în prima sa legislatură democratică și deține funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentului. A fost una dintre cele mai vizibile figuri politice ale acelei perioade, alături de Alexandru Moşanu, Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, alţi activişti ai Mişcării de eliberare naţională. Chiar dacă Ion Hadîrcă continuă să facă politică, fiind deputat în Parlamentul Republicii Moldova, el e considerat o istorie vie a evenimentelor de acum mai bine de două decenii.

5) Valeriu Muravschi, ex-Prim-ministru al Republicii Moldova

A fost primul Prim-ministru al noului stat Republica Moldova, venind în această funcţie în locul lui Mircea Druc. Valeriu Muravschi a trebuit să facă faţă poate celui mai mare pericol pentru independenţa Republicii Moldova – războiul de pe Nistru. Acesta a izbucnit la mai puţin de un an de la numirea lui Valeriu Muravschi în funcţia de Premier – în primăvara anului 1992. Perioada de un an şi o lună în care Valeriu Muravschi a fost în funcţia de Premier a fost marcată practic în totalitate de acest conflict, însă, în paralel, el a reuşit să asigure şi buna desfăşurare a proceselor democratice necesare unui stat tînăr, care nu împlinise nici măcar un an de la declararea independenţei. La 1 iulie 1992 a fost înlocuit în funcţie de Andrei Sangheli. Neoficial, se vorbea că înlocuirea lui în funcţie a fost o condiţie impusă de Rusia pentru încetarea războiului de pe Nistru.

6) Valeriu Matei, ex-deputat, ex-vicespeaker

Poetul Valeriu Matei este printre protagoniștii evenimentelor de la Uniunea Scriitorilor din Moldova din martie – mai 1987, care pun începutul Mișcării Democratice din Republica Moldova. În perioada mai 1987 – martie 1990 a reprezentat Uniunea Scriitorilor din Moldova la secretariatul Uniunii Scriitorilor din Moscova. N-a fost membru al Partidului comunist. În 1989 a participat la crearea Frontului Popular din Moldova, a fost membru în Biroul Executiv și purtător de cuvînt al formațiunii. În 1990 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în circumscripția Leova. A fost președinte al Comisiei parlamentare pentru mass-media (1990-1993), membru în Prezidiul Parlamentului. E reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în 1994 pe listele Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor, iar în 1998 – pe listele Partidului Forțelor Democrate, al cărui președinte a fost. A candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 1996, obținînd 9 la sută din sufragii. A fost vicepreședinte al Parlamentului (1998 – 1999), președintele Comitetului de cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană (1998 – 2001). Valeriu Matei a jucat un rol important în evenimentele ce au precedat declararea Independenţei Republicii Moldova, iar în primii 10 ani de independenţă a fost constant în avangarda evenimentelor ce au vizat renaşterea naţională în Republica Moldova.

7) Lidia Istrati, ex-deputat, ex-lider al Ligii Democrat Creştine a Femeilor din Moldova

Este una dintre femeile din politică care au stat la baza procesului de eliberare naţională. A fost aleasă deputat în primul Parlament democratic al Republicii Moldova în 1990 şi realeasă în 1994 pe listele Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor. Deşi a absolvit Institutul Agricol din Chişinău, a fost cunoscută ca şi poetesă şi politician. A fondat prima mişcarea social-politică a femeilor din Republica Moldova, punînd astfel bazele implicării directe a acestora în politică. Mişcarea a oferit politicii moldoveneşti nume grele care au stat în avangarda evenimentelor de eliberare naţională, cum ar fi: Ala Mîndîcanu, Ecaterina Mardarovici etc.

8) Petru Lucinschi, ex-Preşedinte al Republicii Moldova

Spre deosebire de politicienii menţionaţi mai sus, Petru Lucinschi a avut cu totul alt rol în cucerea de către Republica Moldova a independenţei sale. El a fost ultimul conducător al Uniunii Sovietice şi omul care de fapt a pus ultimul punct pe existenţa acesteia ca şi stat, ceea ce a deschis calea proclamării independenţei fostelor republici sovietice. În politica din Republica Moldova se implică în februarie 1993, cînd devine Preşedinte al Parlamentului. Sub conducerea sa, este elaborată Constituţia noului stat Republica Moldova, în baza căreia ţara noastră devine ulterior membră a Consiliului Europei. În funcţia de Preşedinte (ianuarie 1997 – aprilie 2001) consolidează procesele democratice începute de predecesorul său, contribuind astfel la dezvoltarea Republicii Moldova ca stat independent şi democratic.

9) Iurie Roşca, ex-lider al PPCD, ex-vicespeaker

Este de meserie jurnalist, însă evenimentele de la finele anilor 80 ai secolului trecut aveau să-i marcheze întreaga carieră. În anul 1988 este ales membru al grupului de inițiativă al Mișcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova. După ce în perioada 1989-1994 a deținut funcția de Președinte executiv al Frontului Popular Creștin Democrat din Moldova, la Congresul al IV-lea al acestui partid din aprilie 1994 este ales în calitate de Președinte, fiind reales apoi în această funcție la Congresul al V-lea din 1996 și la Congresul al VI-lea din 1999, cînd formaţiunea îşi schimbă şi denumirea în Partidul Popular Creştin Democrat. A fost una dintre cele mai vizibile figuri politice în perioada de pînă la proclamarea independenţei, iar ulterior – exponentul nr.1 al curentului naţionalist din Republica Moldova. Situaţia s-a schimbat însă în 205, cînd creştin-democraţii votează pentru realegerea comunistului Vladimir Voronin în funcţia de Preşedinte al ţării. Iurie Roşca pierde susţinerea electoratului său tradiţional şi în 2009 formaţiunea sa nu mai trece pragul electoral pentru a fi prezentă în Parlament.

10) Vasile Nedelciuc, ex-deputat, ex-preşedinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă

Vasile Nedelciuc a fost una dintre cele mai vizibile figuri politice din primul Parlament democratic. A fost în prima linie a luptei pentru eliberare naţională alături de Alexandru Moşanu, Valeriu Matei, Ion Hadîrcă, Lidia Istrati etc. În 1994 şi în 1998 a fost reales deputat pe listele Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor şi, respectiv, Partidului Forţelor Democratice, vicepreşedinte al căruia a fost. În perioadele 1990-1993 și 1998-2001 a fost președinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă, promovînd politica şi interesele tînărului stat Republica Moldova la nivel internaţional şi contribuind astfel la consolidarea poziţiilor ţării în lume, în special în Europa.