TOP 10 plecări din PCRM

Pornind de la această constatare, TRIBUNA a realizat un clasament convenţional ce include plecările din PCRM care au avut un impact deosebit asupra activităţii partidului şi poziţionării lui pe arena politică.

1) Marian Lupu

Marian Lupu a ocupat, în timpul guvernării comuniste, pe rînd, funcţiile de

viceministru al Economiei, ministru al Economiei şi Preşedinte al Parlamentului. În 2009, se vorbea că el ar putea fi candidatul PCRM la funcţia de Preşedinte, însă, pe ultima sută de metri, comuniştii au decis să o propună la această funcţie pe Zinaida Greceanîi. După eşecul alegerii ei în funcţia de Preşedinte, Marian Lupu a părăsit PCRM şi a preluat conducerea PD. În cadrul alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, Marian Lupu nu doar a adus PD în Parlament cu 12 mandate de deputat, dar, optînd pentru o coaliţie de guvernare democratică cu PLDM, PL şi AMN, i-a trimis pe comunişti în opoziţie după o guvernare de mai bine de opt ani.

2) Igor Dodon

După alegerile parlamentare din 2010, comuniştii, chiar dacă au rămas în opoziţie, au obţinut, totuşi, un număr suficient de voturi pentru a nu permite coaliţiei de guvernare democratice să aleagă Preşedintele. Astfel, PCRM putea miza pe eventuale alegeri parlamentare anticipate, în rezultatul cărora ar fi putut reveni la guvernare. Plecarea din partid (în toamna lui 2011) a lui Igor Dodon, însoţit de alte două deputate, i-a lipsit pe comunişti de control asupra situaţiei politice. În rezultat, Preşedintele a fost ales, iar comuniştii au rămas în opoziţie pînă la următoarele alegeri parlamentare.

3) Vadim Mişin

Decizia lui Vadim Mişin de a părăsi PCRM (în iunie 2012), împreună cu alţi doi deputaţi, i-a lipsit pe comunişti pînă şi de şanse teoretice de a reveni la guvernare în viitorul apropiat. Dacă comuniştii care, pînă la acel moment aveau 39 de mandate, mai puteau spera că, în rezultatul unor eventuale certuri în Alianţă, ar putea participa la crearea unei coaliţii de centru-stînga cu una din componentele AIE, atunci, după plecarea grupului Mişin, acest lucru a devenit imposibil chiar şi din punct de vedere teoretic.

4) Vladimir Ţurcan

Vladimir Ţurcan era considerat unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai liderului PCRM, Vladimir Voronin. La un moment dat acesta chiar era perceput drept unul dintre potenţialii succesori ai lui Vladimir Voronin atît în funcţia de Preşedinte al ţării, cît şi în cea de lider de partid. Decizia lui Vladimir Ţurcan de a părăsi PCRM în toamna lui 2009 i-a uimit pe mulţi. Cu atît mai mult că el a fost urmat şi de alţi patru deputaţi din acelaşi partid. Această plecare a fost prima de proporţii după trecerea comuniştilor în opoziţie, astfel fiind pus începutul exodului ulterior de cadre din partidul respectiv.

5) Victor Stepaniuc

Nu se ştie ce l-a determinat pe fostul ideolog al PCRM să plece din partid în 2009 împreună cu Vladimir Ţurcan şi alţi colegi. Cert este că lovitura de imagine primită de PCRM a fost una semnificativă, or Victor Stepaniuc timp de mai mulţi ani a fost considerat al doilea om în partid după Vladimir Voronin şi cel care reuşise să consolideze segmentul de electorat „moldovenist” al comuniştilor. Se presupune că Victor Stepaniuc pur şi simplu a cedat presiunilor altor grupuri de influenţă din cadrul PCRM.

6) Iacov Timciuc

A fost unul din pilonii PCRM în cea mai dificilă perioadă pentru acest partid – imediat după repunerea acestuia în legalitate, dar şi în perioada cînd acest partid se afla în opoziţie parlamentară. A devenit deputat pe listele PCRM în 1998, iar după preluarea puterii de către comunişti în 2001 a fost numit ministru al Energeticii. În 2006, a devenit Ambasadorul Republicii Moldova în China. În 2009, a revenit în ţară şi, pentru o scurtă perioadă, a deţinut funcţia de ministru al Administraţiei Publice Locale. După plecarea PCRM de la guvernare, nu s-a mai regăsit în componenţa echipei comuniste şi a aderat la Partidul Democrat. A fost unul dintre primii care a părăsit PCRM după trecerea acestui partid în opoziţie.

7) Zinaida Greceanîi

Zinaida Greceanîi niciodată nu a fost membră a PCRM, dar faptul că a deţinut mai multe funcţii importante în timpul guvernării comuniste (viceministru al Finanţelor, ministru al Finanţelor, Prim-ministru), precum şi faptul că a candidat din partea acestui partid la funcţia de Primar general al municipiului Chişinău, iar ulterior la cea de Preşedinte, a asociat puternic numele său cu denumirea acestui partid. Ea era percepută drept unul din pilonii PCRM, de aceea plecarea din fracţiunea PCRM i-a şocat pe mai mulţi susţinători ai acestei formaţiuni, dar şi pe unii analişti, ziarişti etc.

 8) Vasile Tarlev

A fost cel mai longeviv Premier al Republicii Moldova (din 2001 pînă în 2008). După ce a fost înlocuit în funcţie de Zinaida Greceanîi, un timp a stat în umbră, iar ulterior a preluat conducerea Uniunii Centriste. Comuniştii au reacţionat destul de bolnăvicios la plecarea lui, atacîndu-l şi acuzîndu-l de trădare în repetate rînduri. Însă, atît alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, cît şi cele parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 s-au dovedit a fi un dezastru pentru fostul Premier. Formaţiunea sa a rămas în afara Parlamentului, iar el s-a retras din politică.

9) Ludmila Belcincova

A devenit deputat din partea PCRM în 2009, însă era cunoscută ca şi susţinătoare a acestui partid încă din anii 90 ai secolului trecut, fiind una dintre jurnalistele care a făcut imagine acestei formaţiuni. Pentru mulţi dintre susţinătorii PCRM ea era o portavoce neoficială a formaţiunii, de aceea plecarea ei din fracţiunea parlamentară a acestui partid a fost o surpriză pentru mulţi.

10)Vitalie Vrabie 

Şi-a început cariera politică în primii ani de după declararea independenţei Republicii Moldova, ca şi consilier de Ungheni. În 1998 face o încercare de a veni în Parlament, însă blocul electoral „Furnica”, pe listele căruia a candidat, nu a trecut bariera electorală. În 1999 este ales primar de Ungheni, iar în 2003 – reales în această funcţie. În marea politică vine în 1996, cînd este numit de Preşedintele Vladimir Voronin ministru al Administraţiei Publice Locale, iar prin decret prezidenţial, ministru al Apărării, funcţie pe care a deţinut-o pînă în 2009. Însă, la mai puţin de un an de la trecerea PCRM în opoziţie, aderă la Partidul Democrat din Moldova. În 2011 devine Secretar general al acestui partid.