Скопировать ссылкуTkaciuk îl disprețuiește pe Voronin
Zilele trecute, un profesor respectabil de la USM îmi spunea că nu din cauză că l-am susţinut pe Vladimir Voronin am avut şi am problemele pe care le am încă, ci din pricini mult mai... curveşti. Acesta mi-a mărturisit că, în percepţia moldoveanului informat, ideologul comunist Mark Tkaciuk ar fi sursa „alimentării” lui Voronin cu „anti-moldovenism”.
Prin structura sa, chiar cea genetică, moldoveanul este pro-rus chiar şi atunci cînd n-o recunoaşte. În plan general, la nivelul firesc al orgoliului de apartenenţă etnică, moldoveanul vrea să-i fie respectată originea naturală în toată această mare slavonă în care se scaldă de atîtea şi atîtea generaţii.
Interlocutorul meu mi-a mai spus că cei mai mulţi moldoveni, majoritatea fiind prieteni lucizi ai Rusiei, dar nu „inamici” ai „fraţilor români”, consideră că Tkaciuk este cel care l-a determinat pe Voronin să se îndepărteze de moldoveni şi să folosească formularea de „naţiune moldovenească” doar cu efect de propagandă.
Mark Tkaciuk, iar cînd vorbesc despre domnia sa mă bizui pe afirmaţiile şi constările unor terţi credibili, precum şi pe ceea ce am intuit, logic, că ar avea legătură cu presupuse intervenţii, determinări ale sale, este un tip extrem de pregătit în domeniul său, numai că spaţiul propagandistic pe care îl domină nu stă în firea moldoveanului şi a epocii în care trăim.
Nu-mi propun ca în acest spaţiu să dezleg rebusuri politice în această privinţă, dar am început să cred că Tkaciuk este cel care a „şubrezit” această ţară prin cele mai rafinate metode. Voronin s-a crezut adevăratul stăpîn, dar Tkaciuk a ştiut cu precizie, ca nimeni altul, că el este stăpînul. Tkaciuk este printre singurii cetăţeni moldoveni care ei murdăresc politica, nu invers! Lupta politică, politica în sine este doar un pretext, iar asta pentru că aici nu se face politică reală, ci jocuri cu bătaie lungă în interesele financiare ale fiecăruia. Realmente, Voronin nu a fost niciodată un lider absolut, ci doar imaginea acestuia, conjunctura ideală a unui tip abil ca Tkaciuk.
În raţionamente psihologice fireşti vorbind, un om de valoarea lui Tkaciuk nu are cum să nu-l dispreţuiască şi să-l urască pe Voronin tocmai din cauză că este nevoit să-i întreţină imaginea pentru a supravieţui. Va mai fi, Sîmbătă, un alt Congres al PCRM, unde tot Voronin va fi reales deoarece, în caz contrar, Tkaciuk ar trebui să supravieţuiască altfel. Metaforic vorbind, nu Voronin va fi reales preşedinte al partidului, ci Tkaciuk îşi va prelungi dominaţia. Peste alţi patru ani, se va mai apropia şi el de „alte maturităţi şi certe conforturi”... Ideologia comunistă de care face atîta paradă, mă iertaţi, este ca şi cum eu i-aş spune unei „tipe toples”, adică fără sutien, că este înfofolită cînd are doar chiloţeii bikini pe ea.
Скопировать ссылку
