Tăcerea suspectă a lui Recean

 Volens-nolens mi-am pus întrebarea, de ce mercenarii păpuşarului îl atacă atît de dur pe noul ministru, care a fost instalat abia de cîteva zile în funcţie?

Atunci răspunsul meu a fost cît se poate de plauzibil: Recean nu este din sistem, deci, este o piesă incomodă pentru oligarh.

Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai limpezit. Astăzi trebuie să constat cu tristeţe, că împreună de alţi cetăţeni, m-am grăbit oferindu-i credit de încredere lui Recean. Am greşit, cînd l-am descris ca pe un manager care va merge ferm şi deschis înainte, va lupta cu structurile maiotizate din sistem.

Ultimele cîteva luni, Recean a apărut în toată splendoarea, proiectîndu-ne imaginea unui funcţionar ordinar, speriat de moarte să nu-şi piardă fotoliul, şi care în situaţiile de criză îşi vîră ca struţul capul în nisip.

Astfel, la 5 decembrie 2012, Valentina Litvinov, sefa biroului moldovenesc al Interpol a fost chemată la audierea comisiei pentru securitate naţională. Aceasta nu a negat, dar nici nu a confirmat faptul monitorizării lui Plahotniuc de către Interpol.

Ministrul de Interne, care ar fi putut da un răspuns clar pe această problemă, era de negăsit. Mai tîrziu am aflat, că acesta, în regim de urgenţă, şi-a luat o deplasare peste hotare! Or, deputatul Ion Butmalai declara atunci pentru presă, că doamna Litvinov l-ar fi informat pe ministru Recean despre situaţia cu monitorizarea lui Plahotniuc. Reîntors de la vănătoare, Recean într-un mod stoic a păstrat tăcerea, alăturîndu-se turmei deputaţilor, lipsiţi de curaj şi discernămînt.

Cînd s-a întîmplat vănătoarea domnească, domnul Recean făcea schi la munte, fiind printre ultimii care a aflat şi a avut o reacţie publică pe acest incident tragic.
Or, cînd a trebuit să apară în faţa comisiei parlamentare, Recean iarăşi, subit, a dispărut, ca şi mulţi alţi fucţionari, gen Zubco, Timofti, etc.

La 11 februarie, în presă a apărut un material senzaţional. Mă refer la documentul emis de Interpol la 10 august 2007, în care se solicită informaţii despre activitatea lui Plahotniuc, suspectat de conexiuni cu gruparea criminală Solnţevscaia. Documentul, are număr de înregistrare, semnătura unui oarecare M.Cojocaru, ce confirmă recepţionarea acestuia, date confidenţiale despre activitatea unor funcţionari şi businessmani suspuşi din Federaţia Rusă.

Documentul este intersant, fiindcă se pliază peste datele furnizate de EUobserver privind implicarea BEM în spălări de bani, dar şi cazul Magnitski.

Apariţia uni document de o asemena importanţă, ar fi trebuit să explodeze societatea. Or, “presa curajoasă”, a luat ca de obicei apă în gură. Ei vor deveni viteji mult mai tîrziu, felicitîndu-se cu victoria, după ce alţii îşi vor asuma riscurile promovării acestui document.

Dar dacă tăcerea presei laşe este înţeleasă, atunci tăcerea ministrului Recean pare a fi una anormală.

Normal ar fi, ca domnul ministru să organizeze o conferinţă de presă, la care să ne spună clar şi foarte franc: este documentul prezentat autentic sau nu? A fost monitorizat Plahotniuc de Interpol sau nu? Cine minte: politologii şi jurnaliştii, inclusiv şi subsemnatul, sau domnul Păpuşar?

Fiindcă acest lucru încă nu s-a produs, îmi asum dreptul de a crede că ministrul fie se teme de Păpuşar, fie este şantajat de acesta, fie a subscris la conjuraţia tăcerii, pentru a nu perturba liniştea în AIE.

Dar în această situaţie, domnul Recean subscrie la crimă, acoperă un criminal în structurile puterii. Dacă o va ţine tot aşa, atunci nu mai înţeleg de ce ne trebuie un asemenea ministru de interne, care în loc să lupte cu criminalii, le asigură protecţie de stat! 

Autor: Bogdan Țîrdea