RM, condamnată la CEDO

 Potrivit verdictului dat astăzi de CEDO, ţara noastră este obligată să achite aceşti bani familiei Ghimp din capitală, după ce acum 7 ani capul familiei, Leonid Ghimp, a fost omorât în bătaie de trei poliţişti de la Comisariatul de poliţie al sectorului Ciocana.

Familia victimei s-a adresat la Curtea Europeană după ce ani la rând nu au reuşit să-şi facă dreptate în instanţele din Republica Moldova. Mai mult, judecătorii moldoveni au avut tupeul de a-i găsi nevinovaţi pe cei trei poliţiști și de a constata că moartea lui Leonid Ghimp nu a fost provocată de loviturile aplicate, ci în urma unei mese care ar fi căzut peste el.

În 2005, Leonid Ghimp avea 35 de ani, lucra în calitate de şofer pe camion şi era tatăl a doi copii minori.

Pe 10 decembrie 2005, victima a petrecut cu colegii de serviciu, iar seara bărbatul a luat un taxi pentru a merge acasă. În urma unei dispute cu șoferul taxiului, care nu l-a dus pe bărbat la locul convenit, victima a refuzat să achite taxa pentru călătorie. La rândul său, șoferul de taxi l-a transportat la Comisariatul de poliţie al sectorului Ciocana.

Potrivit martorilor de la CP Ciocana, şoferul de taxi a plecat la scurt timp după ce a primit plata de la victimă. Totuşi în procesul-verbal de reţinere a lui Ghimp scria că acesta a fost găsit în stare de ebrietate dormind la o staţie de autobuz, fără nicio menţiune privind incidentul cu şoferul de taxi.

La sectorul de poliţie, Leonid Ghimp a fost bătut de către trei ofiţeri de poliţie: Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu, după care a fost lăsat întins jos, în coridor, și eliberat a doua zi dimineaţa.

Ulterior, în instanță, cei trei polițiști acuzați susțineau că Ghimp nu a fost bătut şi că a fost liber să plece, imediat după ce a fost reţinut, însă victima ar fi refuzat să plece, preferând să doarmă pe podea, în coridor.

După ce a fost eliberat, Ghimp a plecat acasă. Potrivit declaraţiilor soţiei şi unui martor, care l-a văzut mergând spre casă, victima era foarte palidă şi mergea foarte încet. Ajuns acasă, el i-a spus soției că îl doare stomacul şi a stat toată ziua în pat. Numai seara, când durerea s-a intensificat, i-a spus soţiei că a fost bătut la poliţie. El a spus că a simţit durere după ce a fost lovit puternic în stomac. Noaptea el a început să vomite şi soţia sa a chemat ambulanţa. La 12 decembrie 2005, două zile după ce a fost bătut de polițiști, Leonid Ghimp a murit.

La 5 februarie 2006 au fost iniţiate proceduri penale de către Procuratura Ciocana, după ce soția victimei a sesizat organele de drept.

În urma unor serii de expertize, medicii au ajuns la concluzia că bărbatul a decedat în rezultatul rupturii intestinului subţire, rezultând din conţinutul intestinal care se vărsa în cavitatea abdominală și care a cauzat contaminarea bacterială a cavităţii abdominale.

Potrivit medicilor, rana care a provocat decesul a rezultat dintr-o lovitură cu un obiect contodent în stomacul lui Leonid Ghimp, posibil în seara zilei de 10 decembrie 2005.

Medicii nu a găsit urme de alcool în sângele bărbatului, ceea ce înseamnă că era în deplină conştiinţă la momentul decesului. Mai mult, medicii au ajuns la concluzia că bărbatul ar fi supravieţuit dacă s-ar fi deplasat la spital în primele ore după lovitură.

Pe parcursul urmăririi penale, procurorul a interogat numeroşi martori, inclusiv ofiţeri de poliţie de la sectorul Ciocana. Cei trei poliţişti suspectaţi de tortură au negat că Ghimp a fost tratat cu violenţă şi unanim au declarat că el era beat şi dormea la staţia de autobuz când a fost reţinut de poliţie. Alţi doi poliţişti, care nu erau suspectaţi de tortură, au declarat că victima a venit la comisariat împreună cu un şofer de taxi, căruia îi refuza să-i achite pentru călătorie. Un alt martor a declarat că a fost martor când Ghimp a fost bătut.

Totodată, a fost examinat și locul unde de obicei are loc interogarea la CP Ciocana şi unde a fost ținut și Leonid Ghimp. Procurorii au depistat numeroase urme de sânge pe pereţi şi mobilă.

Astfel, la 9 iulie 2007 judecătoria Ciocana i-a condamnat pe ofiţerii de poliţie Bagrii Iurie, Pascari Andrei și Cojucari Sergiu pentru acte de violenţă, ce au cauzat moartea lui Leonid Ghimp. Totodată, aceștia au fost găsiţi vinovaţi de falsificarea procesului-verbal de reţinere a lui Ghimp şi au fost obligați să-i achite soţiei victimei 300 de mii de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Ofiţerii de poliţie au declarat apel, iar unul din ofiţeri a prezentat o nouă versiune a evenimentelor, precum că Ghimp a căzut la CP Ciocana şi că peste el s-ar fi prăbușit o masă. La 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Chişinău parţial a admis apelul ofiţerilor de poliţie şi i-a condamnat la 6 ani de închisoare pe Bagrii Iurie, şi la câte 5 ani de închisoare pe Pascari Andrei şi Cojucari Sergiu.

La 11 martie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a dispus reexaminarea cauzei pe motive de drept, iar la 6 iunie 2008, Curtea de Apel Chişinău a achitatofiţerii de poliţie pe toate capetele de acuzaţie. Judecătorii Curții de Apel care au dat verdictul de a-i achita pe polițiști sunt Eugenia Conoval, Vasile Gurin și Dionis Panov.

Mai mult, din dosar au fost excluse declaraţiile lui Pascari Andrei, din 6 iulie 2006, pe motiv că au fost obţinute seara târziu, când era obosit şi în absenţa unui avocat. Or, instanţa s-a bazat pe constatarea unui psiholog care a spus că „în starea de oboseală extremă o persoană este predispusă să facă declaraţii împotriva sa”.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului care a declarat că a văzut cum Leonid Ghimp a fost bătut de polițiști, instanţa a ajuns la concluzia că acestea sunt irelevante, deoarece acest martor ar fi fost interesat să facă mărturii împotriva ofiţerilor pentru că și el fusese reținut în acea zi.

La 27 ianuarie 2009, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul pe motive de drept depus de procuror şi de soţia victimei. Procurorul a depus un recurs în anulare, iar la 1 martie 2010 CSJ a admis recursul în anulare.

Pe parcursul examinării apelului, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize în ceea ce priveşte circumstanţele decesului lui Ghimp.

Astfel, o comisie de experţi, în baza documentelor medicale, au ajuns la concluzia precum că rana lui Ghimp a fost cauzată până în dimineaţa zilei de 10 decembrie 2005, anterior detenţiei sale.

La 28 februarie 2011, Curtea de Apel Chişinău a admis apelurile ofiţerilor, a casat sentinţa judecătoriei Ciocana din 9 iulie 2007 şi a achitat ofiţerii pe toate capetele de acuzaţie.

La 29 mai 2012, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul procurorului pe motive de drept.

După 7 ani de cutreierare a organelor de drept de la noi din țară, familia victimei a ajuns la CEDO.

În faţa Curții Europene, reclamanții s-au plâns de violarea dreptului la viaţă, invocând că decesul lui Leonid Ghimp a rezultat ca şi consecință a relelor-tratamente la care a fost supus acesta în CP Ciocana și că investigația circumstanțelor decesului acestuia a fost ineficientă.

În rezultat, CEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 2 CEDO (violarea dreptului la viață), atât sub aspect material, cât și sub aspect procedural.

CEDO a mai constatat că achitând ofițerii de poliție, instanțele naționale s-au bazat pe concluzia medicală a comisiei de medici, potrivit căreia leziunile fatale au fost cauzate lui Leonid Ghimp înainte de detenția acestuia. Potrivit declarațiilor martorilor, la serviciu Ghimp nu a suferit careva accidente sau lovituri. Potrivit logicii instanțelor care i-au achitat pe polițiști, Ghimp și-a început ziua de 10 decembrie 2005 având intestinul rupt.

Concluzia respectivă ar fi fost incompatibilă cu modul în care victima și-a petrecut ziua de 10 decembrie 2005: în prima jumătate a zilei a încărcat un camion, ulterior a consumat băuturi în compania colegilor săi în trei locuri diferite, inclusiv două baruri, până seara târziu. Mai mult ca atât, nicio persoană cu care a contactat acesta, inclusiv ofițerii de poliție, nu au observat careva semne de leziuni pe corpul acestuia.

„În pofida acestor fapte, instanțele naționale au acceptat fără nicio rezervă concluzia medicală prezentată de apărare. Curtea a considerat drept frapant faptul că instanțele nu au întrebat medicii în ce mod concluzia acestora poate fi reconciliată cu declarațiile martorilor și nu au încercat să clarifice dacă, chiar şi teoretic, este posibil ca o persoană ce suferă de o astfel de ruptură intestinală ar putea avea comportamentul pe care l-a avut Ghimp la 10 decembrie 2005, fără a manifesta careva semne de boală”, a concluzionat Curtea.

În evaluarea credibilității explicației prezentate de Guvern, Curtea a considerat că este relevant de a analiza conduita ofițerilor acuzați. Astfel, CEDO a notat că declarațiile ofițerilor de poliție erau incoerente și că toți şi-au schimbat declarațiile în ceea ce privește modul în care a ajuns Ghimp la comisariat. Unul din ei, Pascari Andrei, care a admis că a aplicat violența față de Ghimp, şi-a retras ulterior această declarație, invocând motive precum oboseala și foamea la momentul audierii. Un alt acuzat, Bagrii Iurie, a prezentat o nouă explicație a leziunilor lui Ghimp, susținând că pe durata audierii a căzut o masă peste stomacul acestuia.

Urmare a examinării meticuloase a materialelor cauzei, CEDO a considerat că modul în care instanțele naționale au evaluat circumstanțele cauzei arată că nu a avut loc o încercare veritabilă de a elucida circumstanțele cauzei și a descoperi adevărul.

„Autoritățile au eșuat să efectueze o investigație efectivă a circumstanțelor decesului lui Leonid Ghimp”, a mai concluzionat CEDO.

De menționat că CEDO a fost sesizată de reclamanţii Lilia Ghimp (soția victimei), Tudor Ghimp (fratele victimei), Tatiana Siman (sora victimei) şi Ion Siman (vărul victimei).

Curtea a acordat reclamanților 50 000 de euro cu titlu de prejudiciu material, 60 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și 5000 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Ultima condamnare a Republicii Moldova la CEDO a avut loc acum două săptămâni, când ţara noastră a fost obligată să achite 200 de mii de euro despăgubiri Băncii Internaţionale de Investiţii şi Dezvoltare. Din cauza sentinţelor ilegale emise de judecătorii moldoveni, anul trecut statul a fost obligat să plătească recompense în valoare de peste 300 de mii de euro.