Republica Moldova de astăzi nu mai este vechea Basarabie
Mai multe declarații ale preşedintele României, Traian Băsescu făcute în cadrul vizitei de miercuri, 17 iulie, la Chișinău au stârnit întrebări.

În timpul vizitei, oficialul român a încurajat Republica Moldova pe calea integrării europene. Liderul român consideră că momentul ales este important pentru că la Chişinău „pare să apară”, după cum s-a exprimat, o opoziţie faţă de acest curs. Opoziţia este din partea liderului comuniştilor, Vladimir Voronin, care susţinea integrarea europeană pe când era el preşedinte. Dar dincolo de aceste declaraţii oarecum aşteptate, preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre un „parteneriat de sânge” între România şi Republica Moldova. Analista de la Berlin originară din România, Anneli Ute Gabanyi a declarat într-un interviu acordat pentru Europa Liberă, că afirmațiile lui Băsescu au pus-o pe gânduri.
Anneli Ute Gabanyi: Acest lucru, pentru un german mai ales, sună destul de straniu, pentru că politica de sânge şi pământ, „Blut und Boden” are totuşi un iz foarte special. Am remarcat şi alte expresii folosite de preşedintele României în legătură cu această relaţie, când spunea că este vorba de o naţiune în două ţări. Acest lucru este contraproductiv. Din păcate, am putea spune, dar acesta a fost cursul istoriei, Republica Moldova de astăzi nu mai este vechea Basarabie. Este un stat independent, un stat pe care România l-a recunoscut chiar prima. Interesul României trebuie să fie acela de a stabiliza acest stat. Dacă noi, din România, vrem ca să stabilizăm acest stat moldovenesc şi să-i susţinem independenţa, ca acest lucru să fie făcut şi de către Rusia, nu putem noi să lăsăm vreo urmă de îndoială. Al doilea lucru m-a şocat şi mai mult pentru că preşedintele României a spus că, până la urmă, citez, în mod legitim Moscova se interesează de Republica Moldova. Acest lucru este de asemenea foarte straniu. Interesele Moscovei vizavi de Chişinău nu sunt legitime pentru că Moscova urmăreşte o politică foarte clară de a limita accesul şi drumul Republicii Moldova către Uniunea Europeană, către vest.
Analista Anneli Ute Gabanyi, s-a referit și la declarațiile preşedintelui României, care spunea că înţelege perfect că Republica Moldova de astăzi este diferită de Basarabia veche și că există mulţi oameni care sunt ataşaţi de Moscova şi se referea la faptul că Moscova are interese legitime. Preşedintele României a mai spus că România trebuie să lucreze ca Republica Moldova să devină membră a Uniunii Europene în 10 – 12 ani, dar că Uniunea Europeană nu va accepta Republica Moldova până când nu se va rezolva problema transnistreană, adică nu va repeta eroarea Cipru.
Anneli Ute Gabanyi: S-a mai spus şi că preşedintele României exprimă poziţia statelor occidentale din UE. Dar eu întreb: care este poziţia comună vizavi de Republica Moldova? La cine să dăm telefon la Bruxelles, vorba lui Kissinger pentru a afla această poziţie comună? De fapt, nu există. Dar ar fi datoria şi de competenţa României ca să explice următoarele lucruri: Rusia a arătat foarte clar şi a dovedit că nu vrea să-şi retragă trupele de pe teritoriul unui stat neutru şi nu vrea nici în rundele 5+2 să accepte discutarea acestui punct vital, înainte ca să se rezolve cine ştie ce alte puncte. Deci, înseamnă că trupele vor rămâne. Nu ştim cât timp, dar, în acest timp, situaţia din Republica Moldova se poate schimba. Văzând că nu avansează destul de repede relaţiile cu Uniunea Europeană, oamenii ar putea să se descurajeze. Dacă Uniunea Europeană vrea ca Republica Moldova să se apropie, ar trebui să facă două lucruri iar România ar putea să-i facă să înţeleagă: că politica Rusiei este aşa cum este şi, atunci, punctul doi este că ar trebui să accepte ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană temporar şi fără Transnistria. Altfel, această problemă va trena la infinit.
La final, analistul de la Berlin s-a referit la rezultatele celei de-a treia rundă de negocieri în formatul ”5+2”. Anneli Ute Gabanyi este de părerea că un alt rezultat nu era de așteptat, iar faptul că o regiune atât de mică domină state mari este cel puțin straniu.


