Problema lui Leancă

- Două din cele trei partidele pro-europene din Parlament, care au format alianţa minoritară APME, sunt acum în căutarea voturilor pentru învestirea Guvernului condus de Iurie Leancă. În aceste condiţii apare întrebarea logică de unde vor veni acestea? Cum credeţi cine va face pasul decisiv PL sau PCRM?

Ştim deja că PCRM a declarat că nu este gata să voteze un guvern condus de Leancă. Voronin afirmă că nu poate vota un prim-ministru contra căruia a depus mai multe moţiuni de cenzură. Argumentul acesta este, însă, mai mult formal şi lasă spaţiu pentru o anumită retorică în cazul în care decide să voteze totuşi pentru Iurie Leancă.

În realitate, nu Voronin este cel care decide acum. În opinia mea, Vladimir Voronin este în acest moment în situaţia lui Elţin la sfârşitul carierei sale. Preşedintele bolnav al Rusiei de atunci, când a decis să se retragă, a cedat puterea lui Putin, asigurându-se astfel că îi va fi garantată o bătrâneţe fără griji, iar familia şi averile îi vor fi în securitate. Voronin face, în opinia mea, acelaşi lucru. El oferă voturile pe care le are în Parlament centrului de putere, pe care el îl consideră că va domina de acum încolo ţara în schimbul securităţii sale şi a familiei. Acest centru de putere, în percepţia sa, se găseşte la PD.

Dacă este aşa, decizia prin care PCRM va vota sau nu guvernul Leancă depinde de PD. Dacă PD va dori ca Leancă să fie votat şi de PCRM, se va găsi o soluţie retorică pentru a explica votul lor pentru un guvern Leancă. De exemplu, se poate obţine o promisiune că Iurie Leancă nu va mai repeta ”greşelile” care au stat la baza moţiunilor din anii trecuţi.

Problema lui Leancă nu ar fi, deci, nedorinţa PCRM de a-i vota candidatura. Mai degrabă, problema sa este că nu poate fi sigur dacă Vlad Filat, care este în ultimul timp aliatul fidel al lui Lupu, îl doreşte sincer în calitate de prim-ministru. Multă lume suspectează pe bună dreptate, că înaintarea lui Iurie Leancă în calitate de candidat ascunde un pas tactic al lui Filat, prin care acesta încearcă să păstreze aparenţele de unitate în cadrul partidului.

Acest pas ar avea scopul atât să evite plecarea zgomotoasă din partid a lui Leancă, căruia i-a fost promis postul de prim-ministru, cât şi să evite dezamăgirea electoratului PLDM, care are nişte aşteptări în urma acestor promisiuni din perioada electorală.

Pe lângă aceasta, Vlad Filat este o persoană, care are nevoia să simtă că este consistent în acţiuni, chiar dacă interesele îl fac să acţioneze conjunctural. Vlad Filat vrea să pară nobil, dar în realitate nu este. El nu poate suporta ideea că Iurie Leancă îl întrece în rating şi în autoritate, dar mai ales, că îşi permite să acţioneze autonom.

Din toate aceste considerente, se poate presupune că Vlad Filat l-a înaintat pe Leancă, fiind convins că acest candidat nu va avea susţinerea necesară în Parlament. El speră că Iurie Leancă va putea fi înlocuit, utilizând argumentul retoric că nu are încotro, cu cineva care să poată fi controlat mai uşor, dar cu aceeaşi autoritate la europeni. Acest candidat pare a fi persoana G, de care a vorbit Ghimpu intr-unul din interviurile sale.

Faptul că Vlad Filat l-a chemat într-un apel pe Facebook pe Mihai Ghimpu să voteze pe Iurie Leancă confirmă această tactică. El îl consideră pe Ghimpu încăpăţânat şi ranchiunos. De asta este sigur că îl poate manipula cu uşurinţă. Ultimul interviu al lui Ghimpu, când acesta spune că PL ar putea să voteze guvernul Leancă, arată însă că nu îi va fi foarte uşor.

PL câştigă mai multe avantaje dacă susţine pe Leancă. În primul rând, obţine influenţă asupra lui Leancă. În al doilea rând, îşi întăreşte imaginea de salvator al naţiunii. În al treilea rând, îşi va consolida ponderea în rândul electoratului pro-european, care are acum foarte multe dezamăgiri. În al patrulea rând, va slăbi PLDM, partidul cu care împarte o parte din electoratul de dreapta. Acesta riscă să se dezbine pe fondul divergenţelor între Filat şi Leancă. În al cincilea rând, va putea să promoveze unele promisiuni din campania electorală, utilizând voturile de control din parlament. În al şaselea rând, neutralizează influenţa PCRM, care nu va mai putea avea influenţă asupra guvernului.

Mai sunt şi alte avantaje, dar şi acestea sunt suficiente. În aceste condiţii, PL are interesul să voteze guvernul Leancă. E greu de spus, însă, dacă la Mihai Ghimpu va domina raţiunea sau emoţiile. Dacă va domina raţiunea – Leancă va fi învestit şi cu voturile liberalilor, dacă, însă, vor domina emoţiile, Leancă nu va mai ajunge premier. Ghimpu însă va avea plăcerea să-l ţină în stres pe Filat, de asta nu îi va spune până la votare ce va face… Aceasta va fi mica sa plăcere după atâtea neplăceri din ultimul timp …

- În cazul în care totuşi cele 9 voturi lipsă nu vor fi găsite…

Va fi votat din a doua încercare un guvern foarte cuminte condus de G, care va avea funcţia să mimeze reformele pentru a aduce bani europeni, în timp ce afacerile vor continua fără surprize.

- Cine în aceste condiţii va purta vina cea mare? Noua alianţă minoritară pentru că nu a reuşit să convingă PL? PL-ul pentru că nu a vrut să cedeze? Sau poate PCRM-ul, care a susţinut noua alianţă doar până la moment?

În condiţiile în care Iurie Leancă are reputaţia de proeuropean capabil să facă reforme şi să nu cedeze în faţa intereselor oligarhilor, cu siguranţă că lui Vlad Filat şi lui Marian Lupu îi va fi uşor să dea vina pe Ghimpu, dacă Leancă nu va fi votat şi de PL. Ei vor spune : Vedeţi, că Ghimpu spune vorbe goale şi că în realitate, el vrea posturi şi acces la fluxurile financiare pentru interesul său personal. În condiţiile în care, aceştia controlează o bună parte din media din RM, nu le va fi greu să o facă.

Dacă Leancă însă nu va fi învestit în pofida susţinerii de la PL, Vlad Filat se va discredita atât în faţa electoratului său, cât şi în faţa membrilor propriului partid. Destrămarea PLDM va fi în aceste condiţii greu de evitat.

- Ar mai exista şanse să fie creată o alianţă PLDM, PDM şi PL?

Din retorica din ultimul timp al lui Marian Lupu este clar, că nu există nici o şansă în acest moment ca, PL să fie invitat la guvernare. Este clar că s-a bătut palma cu PCRM. Pentru ce să împartă la trei ceea ce se poate împărţi la doi? Din acest considerent, PL trebuie să-şi construiască strategiile pe termen lung, căci pe termen scurt nu are şanse, în opinia mea, să facă parte din coaliţia de guvernare. Ghimpu a avut nenorocul că preşedintele PCRM oferă sprijinul său cu un preţ mult mai mic celor de la PD.

- Ce vrea acum Partidul Comuniştilor? Ce scop urmăreşte?

Eu am răspuns mai sus: Voronin urmăreşte scopul să-şi asigure o ieşire la pensie securitară şi fără consecinţe pentru siguranţa şi afacerile familiei.

- Care în opinia dvs. ar fi priorităţile de pe agenda politică de la Chişinău?

Priorităţile ei le ştiu. Pe termen scurt şi mediu : reforma justiţiei, în primul rând. În al doilea rând, eficientizarea administraţiei publice. În al treilea rând, construirea infrastructurii şi crearea premizelor pentru dinamizarea economiei. Pentru efecte pe termen lung trebuie continuate reformele în învăţământ şi cercetare. Nu poţi moderniza ţara fără competenţă. Modernitatea asta şi înseamnă: reinventarea continuă a instituţiilor, deci e nevoie de o armată de specialişti, care să asigure o expertiză constantă, pentru ca aceste instituţii să fie în permanenţă ameliorate şi adaptate la noile provocări.

- Dle Negură, cum credeţi, unde greşesc politicienii noştri? De ce nu se pot înţelege şi nu pot continua în linişte şi calm cursul european al ţării?

E vorba că politicienii noştri, întreaga clasă politică, nu înţelege să facă diferenţă între interesele de lungă durată şi de scurtă durată. Ei acţionează doar cu gândul cum să folosească acum şi aici momentul conjunctural, pe care îl consideră favorabil. Ei nu pot face diferenţă nici între interesele personale, cele de partid şi cele naţionale. Ei nu fac o ierarhie între ele, aşa încât atunci când există un conflict de interese, cele naţionale să primeze celor de partid, iar cele de partid celor personale.

Ei le confundă pe toate şi le asimilează intereselor personale. Pe lângă asta, ei cred profund că a fi idealist înseamnă să fii naiv (dacă nu prost), iar să fii materialist înseamnă să fii deştept. Ei nu înţeleg că, în realitate, a fi om de stat şi nu politician fără vocaţie înseamnă să fii idealist, adică să crezi în democraţie, în libertate, în potenţialul R. Moldova de a deveni prosperă şi de a câştiga pariul dezvoltării.

Doar idealiştii au energia necesară pentru a sparge convenţiile şi a mişca lucrurile înainte şi a rezista ispitelor de moment.

Ultimul lucru care vreau să-l spun, este că politicienii noştri nu reuşesc să se înţeleagă pentru că ei cred că scopul scuză mijloacele. După ce şi-au tot tras ţepe unul altuia, ei nu mai au încredere, iar când nu ai încredere, nu poţi crea parteneriate viabile. Orice înţelegere devine extrem de dificil de realizat din cauza suspiciunilor reciproce. Încrederea este un lucru foarte preţios, unii vorbesc despre încredere chiar în termen de capital. Încrederea reciprocă, în instituţii, în justiţie, într-adevăr poate facilita mult dezvoltarea societăţii.

Dar dacă să spunem scurt, politicienilor noştri le lipseşte cultura democratică. Dar să ştiţi că această boală nu este doar a noastră, ci a întregii regiuni. Eu aş spune chiar că la noi s-a reuşit mai mult ca în alte părţi, e suficient pentru comparaţie să urmăriţi comportamentul politicienilor din Ucraina sau Rusia.