Preşedinţia, riscul gerontocraţiei

Pe de altă parte, la o lună de la alegerea sa în postul de preşedinte, dl Nicolae Timofti nu avea cum să reuşească să rezolve toate chestiunile legate de funcţionarea normală a instituţiei prezidenţiale, în special selectarea consilierilor. Ar fi incorect să ne lansăm în comentarii critice pripite privind activitatea sa. Nu au trecut nici măcar cele 100 de zile care i se acordă de obicei unui nou ales în funcţie.

De aceea, remarca noastră se referă doar la etapa pregătitoare propriu-zisă. Ceea ce se poate observa până acum e că numirea consilierilor se face, în viziunea noastră, conform unor criterii unilaterale, „simplificate”, în baza propriilor preferinţe şi aprecieri ale preşedintelui, din cadrul cercului său de cunoştinţe. Apare riscul completării aparatului prezidenţial doar cu profesioniştii unei singure generaţii, apropiate de vârsta pensionării, în detrimentul celor mai tinere. Aceasta nu este de dorit, chiar dăunător, sub mai multe aspecte, inclusiv cel simbolic. 

Astfel există riscul să ne îndreptăm spre gerontocraţie. Înconjurat (şi) de tineri inteligenţi, şcoliţi, cunoscători de limbi străine, preşedintele Nicolae Timofti va fi perceput altfel decât dacă îşi va reprezenta doar generaţia sa. Cercul candidaţilor trebuie lărgit. Cred că există posibilităţi de corectare, de îndreptare a procesului de selectare a cadrelor pe un alt făgaş. Numirea lui Vlad Ţurcanu în funcţia de consilier pentru comunicare publică, dar şi purtător de cuvânt e un semn bun. În acest sens, i-am putea recomanda dlui Timofti să ia exemplu de la predecesorul său, Vladimir Voronin, cu avantajul că va ţine cont doar de criteriul profesionismului, nu de cel partinic sau de clan, cum a făcut liderul comunist. (N.N.)