Plahotniuc vrea coaliţie cu Voronin

Acest circ care a durat 40 de zile şi în care s-au mimat negocierile a avut, după cum intuiam încă de la începutul lunii decembrie, un singur scop: obţinerea a cât multor pârghii de către Plahotniuc.

În toată această perioadă Plahotniuc i-a trimis la negocieri cu Ghimpu pe alde Diacov, Lupu sau purtătorul său de borsetă Iaralov, pentru a-l scoate pe acesta din sărite şi pentru a-l demoniza. Între timp, presa, analiştii, bloggerii de buzunar ai lui Plahotniuc, îl prezentau pe Ghimpu ca un tip ahtiat după funcţii, din cauza căruia nu se poate încropi noua alianţă.

Plahotniuc are două obiective primordiale: Menţinerea controlului justiţiei şi funcţia de preşedinte în 2016

În fond, pe Plahotniuc nu-l deranja să facă o nouă alianţă cu Ghimpu, atâta timp cât nimeni nu se atingea de funcţia de procuror general, cea care-i asigură toate hoţiile pe care le-a făcut, le face şi urmează să le mai facă, dar mai nou, şi pe cea de preşedinte.

Plahotniuc înţelege că în Moldova mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor schimba şi că, uşor-uşor, după modelul României, marii corupţi de pe Bâc vor ajunge acolo unde le este locul, adică la puşcărie. Orice mic pas spre UE al Moldovei este echivalent cu un pas al lui Plahotniuc spre puşcărie. În aceste condiţii, o singură funcţie în acest stat i-ar putea asigura lui Plahotniuc imunitatea maximă şi peste 2 ani, 5, sau chiar 7, când, sperăm noi, vom fi în UE sau măcar la un pas de aderare. Iar aceasta este cea de preşedinte.

De aici şi planul despre care am şi scris acum o săptămână, de formare a unei coaliţii minoritare, din PLDM şi PD, cu susţinerea parlamentară a PCRM. În toată această perioadă ar fi urmat ca alegătorii, indiferent că sunt ei de dreapta sau de stânga, să fie obişnuiţi cu starea aceasta de lucruri, iar în 2016, când urma să se pună problema alegerii unui nou preşedinte, să se vină cu varianta Plahotniuc, ca singura acceptată de toate cele trei partide.

Chiar a doua zi, Ghimpu a confirmat într-un interviu pentru Europa Liberă acest plan, fapt ce se pare că l-a cam scos din sărite pe Al Capone de Grozeşti, întrucât de atunci şi până astăzi întâlniri între reprezentanţii celor trei partide am avut practic în fiecare zi.

Ghimpu se pare că se ţine tare pe picioare

Numai că, în ciuda şantajului şi a atacurilor furibunde în presă, deocamdată Ghimpu lasă impresia că nu are de gând să cedeze. Ba mai mult chiar, am aflat din declaraţiile sale că ar insista asupra funcţiilor de preşedinte sau  procuror general, în cazul în care procuratura nu se depolitizează, iar Gurin să fie eliminat de acolo.

Nimic ieşit din comun, în opinia mea. În condiţiile în care Ghimpu intră la guvernare, după ce acum un an şi jumătate a fost eliminat într-un mod foarte urât, e absolut normal să-şi dorească pârghii. Doar că, din păcate pentru el, tocmai funcţiile la care râvneşte sunt cele mai importante pentru existenţa lui Plahotniuc şi a imperiului său mafiot.

Plahotniuc nu-şi poate permite să piardă Procuratura Generală, pe care a cumpărat-o în 2009 de la Urechean pentru bani grei şi trebuie să fie preşedinte pentru a-şi asigura imunitatea pe termen lung.

Deşi Ghimpu a dovedit de-a lungul timpului că se poate înţelege de minune cu Plahotniuc, în special până prin 2012, să-i cedezi acum funcţia de procuror general unui astfel de om e mult prea periculos. Inclusiv pentru Filat. Iar cea de preşedinte, după cum am spus şi mai sus, nu poate fi negociată.

Aici îşi intră în rol Voronin

Alegătorii, partenerii occidentali, puţina societate civilă adevărată care mai există, nu vor putea accepta prea uşor o formulă de guvernare care să-i aducă la un loc pe toţi cei care au guvernat în ultimii 15 ani şi care au adus Moldova la statutul de cea mai săracă ţară din Europa şi cu cea mai coruptă justiţie din lume.
Însă băgând pe gât ideea că nu se poate de negociat cu Ghimpu, poţi ajunge şi aici, mai ales când controlezi aproape toată mass-media. Plahotniuc a pregătit demult formula de rezervă cu Voronin. Poveştile debitate ieri seară de Lupu şi Filat, cum că, vezi Doamne, până acum nu s-a discutat cu PCRM-ul, sunt pentru puţinii proşti din această ţară care mai cred în ce spun cei doi.

Voronin deja i-a făcut mai multe declaraţii de dragoste lui Plahotniuc în ultimele săptămâni, lăudându-l pe acesta mai ceva decât o alinta pe Greceanîi până a fi trădat de ea.

În fond, o astfel de coaliţie cred că i-ar conveni lui Ghimpu mai mult decât orice funcţie pe care i-ar ceda-o astăzi Plahotniuc. Pe termen mediu şi lung, o opoziţie faţă de o astfel de guvernare, care nu se poate dovedi decât una şi mai coruptă decât cele pe care le-am avut până acum, nu poate decât să avantajeze PL-ul, mai ales în contextul alegerilor din Chişinău, de la vară. Să nu uităm că singurul politician important din această ţară asupra căruia mai planează „suspiciunea” că ar fi cât de cât cinstit e Chirtoacă.

Acum depinde de cât de mult înţeleg acest lucru Ghimpu şi Chirtoacă. Vor rămâne tari pe poziţii şi vor cere pârghii prin care să poată schimba ceva în justiţie sau îi vor ceda totul lui Plahotniuc şi se vor păta ireversibil.
Pentru că diferenţe între o alianţă cu un Ghimpu umil, ca până în 2012, sau una cu Voronin, nu vor fi. Va fi vorba despre exact aceeaşi Alianţă pentru Plahotniuc, care va duce într-un final la acelaşi deznodământ.