O nouă fracțiune în Parlament – o nouă conjunctură?

Pe 12 octombrie, înainte de ședința Parlamentului, a fost anunțată crearea fracțiunii deputaților neafiliați. Fracțiunea este constituită din 7 persoane, din două grupuri parlamentare: socialiștii lui Igor Dodon și „Renașterea” lui Vadim Mișin.

Interesele AIE

Liberalii și comuniștii au declarat imediat că fracțiunea este ilegală, că au trecut deja 2 ani de când a fost instituit Parlamentul. Probabil au dreptate. Dar dacă formarea acestei fracțiuni este ilegală, de ce atunci liberalii au propus repejor un proiect de lege pentru a interzice crearea fracțiunilor mai târziu de 10 zile după constituirea Legislativului? Probabil pentru că înțeleg – fracțiunea, de fapt, este legală.

Să ne amintim că, acum doi ani, AIE a făcut modificări în legislație, care permit crearea fracțiunilor după expirarea celor 10 zile. Totul s-a făcut atunci pentru grupul lui Țurcan, cu un singur scop – să distrugă PCRM.

De ce atunci liberalii au votat pentru aceste modificări, iar acum, când nu le mai convine, se împotrivesc?

Parțial, sunt de acord că în Republica Moldova oamenii votează pentru partid, în situația în care sistemul electoral este proporțional, nu majoritar. În 2009 scriam că ar fi rezonabil să fie adoptată o lege care să prevadă mandatul imperativ, ceea ce presupune că un deputat care părăsește fracțiunea trebuie să renunțe la mandat. Dar celor din AIE, inclusiv liberalilor, nu le convine o asemenea situație. Ei au vrut să distrugă fracțiunea comuniștilor.

Alianței nu îi convine nici astăzi o asemenea lege – doar trebuie să modifice Constituția. Iar voturi, dacă să ținem cont și de fracțiunea neafiliaților, sunt doar 66. Reiese că mai au nevoie de un vot sau, pentru orice eventualitate, mai bine două-trei.

Fracțiunea neafiliaților va deveni un magnet puternic pentru alți deputați din PCRM, nemulțumiți de sistemul autoritar și radical din interiorul partidului. Alții, probabil, vor pleca pentru a-și proteja afacerea sau chiar libertatea. De aceea, apropo, lui Șelin, aliatul lui Voronin, i-au deschis dosar penal. Aluzia este subtilă, dar clară. Ceilalți vor pleca pentru că vor să devină lideri. Așa a fost, așa este și așa va fi mereu. La fel procedau și comuniștii, la timpul lor, și uneori chiar mai dur decât o face acum Alianța.

Încă o dată despre „turismul politic”

În 2001, PCRM a obținut majoritatea în Parlament, cu 71 de mandate, Blocul „Alianța Braghiș” - 19 mandate, iar PPCD – 11 mandate.
Alianța Braghiș a pierdut un deputat chiar la prima ședință a Parlament – Mihail Camerzan. Fracțiunea lui Braghiș urma să primească un fotoliu de vicepreședinte al Parlamentului și a propus-o pe Lidia Guțu în această funcție. Însă în urma negocierilor directe cu Camerzan, comuniștii l-au ales pe acesta în funcția de vicespeaker.

În scurt timp, Alianța Braghiș mai pierde doi deputați – Ion Morei, pe care în 2001 l-au făcut ministru al Justiției, și Gheorghe Ghimpu, căruia i-a revenit Ministerul Educației, iar în locul lor au venit alți deputați din lista lui Braghiș. 

În următorul Parlament Camerzan a fost al 11-lea pe lista PCRM și a devenit deputat, iar în 2007 Voronin l-a numit ambasador. În același timp, Ion Morei rămâne în anturajul lui Voronin, devenind consilierul său.

În februarie 2003, Valeriu Pleșca a părăsit Alianța lui Braghiș și s-a alăturat neafiliaților. S-a întâmplat atunci când Pleșca, aflându-se peste hotare, l-a acuzat pe Voronin că-i persecutează familia. „Persecutarea” s-a soldat cu numirea lui Pleșca, prin ordinul lui Voronin, în funcția de ministru al Apărării, în 2004.

Respectiv, Alianța Braghiș a rămas cu doar 13 deputați din 19, cu care a intrat în Parlament.

În 2005, fracțiunea Blocului Moldova Democrată din 34 de deputați a rămas doar cu 16, pe parcursul unui singur an. După puțin timp de la venirea în Parlament, Dumitru Diacov părăsește Blocul și își creează propria fracțiune din 8 deputați. În același timp, din Bloc pleacă și 3 social-democrați, în frunte cu Oleg Serebrian. Cei plecați au votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin, care a obținut astfel încă un mandat de președinte.

Mai târziu, în 2005, din fracțiunea Alianța Moldova Noastră pleacă 7 deputați ai lui Braghiș. Atunci ei n-au reușit să înregistreze fracțiunea, deoarece acest lucru era permis doar după constituirea noii componențe a Legislativului.

Peste câteva luni, deputatul Lidia Guțu, din grupul lui Braghiș, a fost numită în funcția de ambasador al RM la București. Un alt deputat al lui Braghiș a fost numit președintele unei comisii parlamentare cu condiția să plece de la Braghiș. Acesta, bineînțeles, așa a și făcut, iar mai târziu a ajuns în Partidul Democrat. 

Partidul Comuniștilor a făcut tot posibilul ca în grupul lui Braghiș să rămână doar 4 deputați, astfel încât să nu mai aibă nicio șansă pentru a-și crea propria fracțiune.

Până în anul 2007, în fracțiunea AMN au rămas doar 13 deputați.

„Renașterea socialiștilor” sau „Socialismul renăscut”?

Indiscutabil, fracțiunea încă nu înseamnă unirea socialiștilor cu Renașterea. Totuși, de la crearea acesteia câștigă, în primul rând, Dodon, deoarece liderul fracțiunii a fost numită Zinaida Greceanîi. Și aici vedem, cel puțin, trei aspecte:

1. Devenind fracțiune, neafiliații devin subiect politic și astfel au dreptul să pretindă la funcții în Biroul Permanent, în APCE, în diferite delegații și organizații internaționale etc. Dincolo de acest lucru, în calitate de factor politic fracțiunea va putea să poarte negocieri pentru diferite proiecte de lege, să pretindă la președinția comisiilor parlamentare și la funcția de vicepreședinte al Parlamentului. Cu alte cuvinte, vor avea resurse.

2. Fracțiunea va putea influența restructurarea forțelor politice din Parlament. Or, PLDM și PD, împreună cu noua fracțiune, vor avea 53 de voturi în Parlament – fără Ghimpu. Respectiv, Ghimpu nu-i va mai putea șantaja pe Filat și pe Lupu, iar procesul legislativ va fi mai rapid și mai efectiv, și e posibilă chiar o restructurare a puterii. Ce vreau să spun: în Parlament vor apărea două alianțe – AIE și o alianță de situație, în care ar intra PLDM și PD, împreună cu fracțiunea neafiliaților, care vor vota chestiunile pe care le sabotează Ghimpu. Aceasta va duce, indiscutabil, la scăderea influenței lui Ghimpu și a PL-ului. La baza acestei ipoteze stă faptul că PLDM și PD au obosit de șantajul lui Mihai Ghimpu, de cererea „compensațiilor” pentru fiecare vot. Cu toate astea, nu cred că Ghimpu va fi putea fi înlăturat cu totul de la putere și AIE să fie restructurată. Forțele din exterior nu vor permite.

3. Apariția noii fracțiuni poate accelerea procesul formării și consolidării unei puteri alternative de stânga. Acum fracțiunea va încerca să se poziționeze ca un PCRM – 2. Aici s-au adunat doi premieri (Tarlev și Greceanîi), miniștri și viceminiștri (Dodon, Țurcan, Durleșteanu, Stratan, Ceban și alții). Printre ei – și unul dintre fondatorii PCRM – Vadim Mișin. Mai devreme sau mai târziu, și Stepaniuc va trebui să decidă. Mai mult, fracțiunea va deveni un magnet pentru alți deputați comuniști. Astfel, se dă o lovitură sigură în PCRM. În continuare, fracțiunea va propune o guvernare din umbră, ceea ce va crea impresia unei alternative a AIE și a Guvernului Filat. Gen, iată liderul AIE – Filat, dar iată-l pe liderul opoziției constructive – Dodon. Iar PCRM va fi poziționat ca și AMN în 2005 – în calitate de opoziție destructivă. Apropo, „chestia” cu opoziția constructivă și destructivă aparține, la fel, PCRM. Cu ce s-a terminat totul pentru AMN – se știe. Într-un cuvânt, Dodon tinde să devină liderul opoziției. Însă „stânga nouă” va deveni o putere reală numai în cazul unirii de partid.

Cum rămâne cu comuniștii? PCRM se aliază cu PSD, creînd propria putere politică. Cu atât mai mult că au un mesaj puternic – aderarea la Uniunea Vamală. Raitingul de 42%, chiar dacă și e în scădere, îi permite PCRM și liderului său să fie forță de frunte în sistemul politic din RM. Pe lângă aceasta, partidul a început acțiunile de protest.

De aceea, cei care deja îngroapă Partidul Comuniștilor se grăbesc, în mod evident.

Deci, șirul combinațiilor a crescut brusc. Variante sunt multe..

Bogdan Țîrdea