Nantoi: Rusia vrea să transforme Transnistria într-o bază militară neoficializată

Tot el afirmă că negocierile privind reglementarea transnistreană nu vor da rezultate atît timp cît nu vor fi puse corect accentele şi recunoscute oficial părţile implicate în conflict – Moldova şi Rusia.

T: Cum apreciaţi ultimele evoluţii în dosarul transnistrean?

O.N.: Atunci cînd vorbim de dosarul transnistrean, ne ascundem după deget. Problema există formal din 1990, cînd a fost proclamată aşa-zisa republică moldovenească nistreană în componenţa URSS, însă nici societatea moldovenească, nici aleşii societăţii moldoveneşti nu vor să recunoască că conflictul nu este unul intern, ci unul între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. În aceşti ani, în aşa-zisul dosar transnistrean nu s-a întîmplat nimic, Moldova continuînd să se balăcească neputincios în capcana aşa-zisului format de negocieri.

T: Ce credeţi despre informaţiile că Rusia aduce nou armament în Transnistria?

O.N.: Haideţi să analizăm comportamentul Federaţiei Ruse prin prisma reinstalării lui Vladimir Putin în funcţie la Kremlin. Astfel, la 21 martie 2012 Dimitri Rogozin a fost numit reprezentant al Preşedintelui Federaţiei Ruse responsabil de Transnistria. La 12 aprilie curent, sfidînd orice normă de drept internaţional şi de bun simţ, Anatolie Serdiucov, ministrul Apărării al Federaţiei Ruse, a vizitat unităţile militare şi depozitele care se află pe teritoriul Republicii Moldova. Apoi, Dimitri Rogozin, întîlnindu-se, la 16- 17 aprilie curent, cu ofiţerii din grupul operativ al trupelor ruseşti din stînga Nistrului, a promis înzestrarea acestora cu armament nou. Acum este evident că Federaţia Rusă a înzestrat aceste unităţi militare cu armament şi unităţi de transport noi. Tot Rusia restabileşte pista de pe aeroportul militar de la Tiraspol şi circulă zvonuri prin societatea civilă că în stînga Nistrului va fi stabilită o unitate militară de elicoptere de luptă. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, în situaţia cînd UE a decis să meargă spre semnarea Acordului de Asociere cu Republica Moldova, Federaţia Rusă îşi consolidează controlul asupra regiunii transnistrene, transformînd aşa-zisa Transnistrie într-o bază militară neoficializată şi preluînd controlul total asupra structurilor locale. Acesta ar putea fi numit scenariu cipriot, în situaţia în care conducerea Republicii Moldova, timp de peste 20 de ani, aşa şi nu a îndrăznit să formuleze clar esenţa conflictului. Nu e vorba de război cu cineva, ci de atitudine. Este inutil să ne aşteptăm la schimbări miraculoase în direcţia reîntregirii Republicii Moldova.

T: Ce se va schimba urmare a deciziei CEDO privind şcolile cu predare în grafie latină din stînga Nistrului?

O.N.: Nu se va schimba nimic, deoarece Federaţia Rusă a pierdut foarte multe dosare la CEDO, inclusiv cu propriii cetăţeni, care se refereau la cele două războaie din Cecenia, în timpul cărora au avut de suferit circa 10 de mii de civili. Nu s-a schimbat nimic nici după pronunţarea sentinţei în cazul grupului Ilaşcu, de acea cred că nici în cazul dosarelor acestor şcoli nu se va schimba nimic. Iarăşi revin la teza că noi ne ascundem după deget. Deciziile CEDO vorbesc despre aceea că Federaţia Rusă este acel actor care controlează real şi este responsabil de situaţia din stînga Nistrului. Apar întrebările: Ce fel de negocieri mai pot fi? Cu cine?

T: Credeţi că autorităţile de la Chişinău au o conlucrare eficientă cu aşa-numita conducere a Transnistriei?

O.N.: Nu, pentru că aşa-numiţii conducători de la Tiraspol sînt nişte marionete ale Federaţiei Ruse, care execută docil tot ce li se ordonează de la Kremlin.

T: În aceste condiţii, mai credeţi în soluţionarea conflictului transnistrean?

O.N.: Mai cred, pentru că eu văd cum acest conflict urmează să fie soluţionat.