Moldova va avea şanse doar când va scăpa de sistemul Plahotniuc

Ieri am văzut că Artur Reşetnikov a spus că vrea să facă parte din majoritatea parlamentară. Omul a insistat că PCRM-ul nu poate reprezenta niciun fel de opoziţie constructivă sau ceva asemănător. Că nu se mulţumeşte cu câteva funcţii în schimbul votării preşedintelui în 2016. El vrea să „consolideze” ţara cu o alianţă largă.

Oricât de paradoxal ar părea, declaraţia fruntaşului comunist n-a trezit prin presa moldavă niciun fel de încruntare, nicio reacţie adversă, nicio condamnare. N-am văzut pe nimeni să spună că nu e loc de făcut alianţe cu comuniştii.

Declaraţia lui Reşetnikov vine după o alta de acum vreo săptămână a lui Reidman, făcuta la un post TV al lui Plahotniuc. Ăla afirma că e gata să facă alianţă şi cu dracul, şi tot de dragul „consolidării societăţii”. Apoi a urmat plenara comuniştilor de sâmbătă, unde cică s-a votat pentru „colaborarea” cu partidele parlamentare. Tot la acea plenară din partid au fost eliminaţi toţi cei care mai crâcneau împotriva lui Plahotniuc.

După toate aceste declaraţii, presa „proeuropeană” a lui Plahotniuc şi puţina a lui Filat au exaltat. Prima pagină, litere de-o şchioapă, braţe deschise. Să facem alianţe, să consolidăm ţara. Să ne integrăm în Europa.

Cu cine bă să vă integraţi? Cu Voronin, Postoico, Reşetnikov, Vitiuk, Bannikov, Vlah, Reidman, Golovin, Panciuk?

Iaralov şi Botnari negociază voturile proeuropene

Între timp, pe de altă parte, se negociază formarea unei alianţe de guvernare, cică „proeuropeană”. De la PL participă Chirtoacă, Munteanu şi Fusu, de la PLDM Streleţ, Palihovici şi Ţap, iar de la PD… De la PD Iaralov, Botnari şi Filip. De ultimul aţi mai auzit probabil, că e ministru al lui Plahotniuc.

De primii 2 nu ştiţi mai nimic. Poate, poate aţi auzit că lui Botnari i se spune „Borsetka”. „Borsetka” lui Plahotniuc, pentru că de când şeful său e deputat i-a tot purtat geanta prin Parlament. Celălalt e şi mai obscur. Un fel de purtător secund de „borsetkă”.

De ce vă spun de ăştia? Pentru că ei vă decid viitorul. Ei vă integrează în Europa. Ei vă negociază voturile.

Iar dacă Ghimpu va crâcni prea tare în faţa lui Iaralov şi Botnari, Plahotniuc va decide că merită Reşetnikov să se regăsească în alianţa proeuropeană. Reşetnikov, ăla care era şef la SIS în 2009, când copiii mureau în stradă sau penitenciare pentru libertate.

Când scriu aceste rânduri, la singurul post de ştiri din această ţară se discută despre rubla rusească. În ziua în care Voronin pentru prima dată a declarat că e gata să facă alianţe proeuropene, se discuta despre cutremure. Când Ghimpu spunea că vrea transparenţă în negocieri, la singurul post de ştiri din Moldova se discuta despre scurgerile nucleare de la Zaporojie. La principalul talk-show al zilei.

Singura dată când s-a pus în discuţie problema negocierilor, au venit câţiva flămânzi de-ai lui Plahotniuc, care-au spus că nu trebuie niciun fel de transparenţă, nicio societate civilă, niciun Tapiola sau Moser.

E nevoie de resuscitare

Moldova este o ţară bolnavă. Bolnavă grav. Deşi unii încearcă s-o salveze, umplând-o cu tot felul de medicamente, gen drumuri americane, granturi, regim liberalizat de vize cu Europa, Acorduri de Asociere, Moldova le înghite hrăpăreaţă pe toate, fără însă a prezenta semne de ameliorare a bolii. Totul e devorat de organele sale cancerigene.

Iar în ritmul în care decurg lucrurile, nicio infuzie europeană sau americană n-o mai pot salva. Poate doar o resuscitare, urmată de un regim strict, supravegheat de ţări şi instituţii sănătoase.

Resuscitarea nu poate veni însă acum şi în aceste condiţii. Unii încă se mai amăgesc c-o pot însănătoşi, umplând-o cu granturi. Când vor înţelege că-i fac doar rău, atunci poate se va ivi şi şansa revenirii la viaţă.

Până atunci, dezmăţul lui Plahotniuc şi al celor din jurul său va continua. Doar când va scăpa de Plahotniuc şi tot sistemul său, Moldova va avea şanse de însănătoşire. Dar pentru a scăpa de acest sistem, atât moldovenii cât şi occidentalii trebuie să înţeleagă pe deplin cât e de periculos.