Moldova după trei ani de regim fără vize cu UE și noile realități europene

Eliminarea regimului de vize pentru cetățenii moldoveni în aprilie 2014 a constituit una dintre cele mai palpabile realizări ale autorităților moldovene în materie de integrare europeană. Parțial, datorită acestui succes Moldova a primit calificativul de “poveste de succes”. La această etichetare însă s-a renunțat practic definitiv în lumina multiplelor crize politice, provocate de corupție și infracțiuni extrem de grave, precum cele din sistemul bancar.

Pe 28 martie 2017, Georgia s-a alăturat Moldovei, devenind cea de-a două țară din cadrul Parteneriatului Estic, în raport cu care UE a eliminat regimul de vize (VisaFreeEurope, Martie 2017). Între timp, Ucraina parcurge ultimele etape procedurale, astfel ca până la finele anului 2017 să poată la fel beneficia de călătorii fără vize în zona Schengen. Negocierile cu Georgia și Ucraina, dar și cu Turcia și Kosovo, pe marginea liberalizării vizelor au depins foarte mult de modificările, operate de către UE, la mecanismul de suspendare (Consiliul UE, Februarie 2017). Astfel, UE a introdus condiții mai riguroase față de țările beneficiare ale regimului fără vize, inclusiv față de Moldova.

În cei trei ani de regim fără vize cu UE, Moldova nu a fost încă niciodată vizată ca țară problematică. Totuși, datele Agenției europene FRONTEX indică la câteva aspecte negative depistate în comportamentul cetățenilor moldoveni. Deocamdată, proporția acestor probleme nu este de natură să expună regimul fără vize cu UE anumitor riscuri reale de suspendare.

Trei ani de beneficii pentru moldoveni

Datorită liberalizării vizelor s-a majorat frecvența călătoriilor efectuate de către cetățenii moldoveni în țările Schengen. Astfel, cu circa 20 mii mai mulți cetățeni au vizitat țările Schengen în 2015, comparativ cu anul 2013.

Evident, eliminarea obligativității vizelor, asociată anterior cu birocrație și timp pierdut la perfectarea actelor, a stimulat interesul moldovenilor pentru călătorii. Destinațiile principale de până și după liberalizarea vizelor rămân a fi Bulgaria și România. O creștere semnificativă a fost înregistrată la călătoriile în Grecia, care practic s-au triplat din 2013 încoace (de la 8.540 vizite în 2013 până la 21.158 vizite în 2015). Alte țări care s-au consolidat ca destinații pentru călătorii sunt Italia, Austria, Franța și Germania.

Pe lângă extinderea posibilităților de circulație fără vize a moldovenilor în țările UE, liberalizarea vizelor a permis anularea costurilor pentru vize. Așadar, conform unor calcule estimative, doar în anul 2015 au fost economisiți peste 3,7 milioane EUR.

Mai mult ca atât, beneficiile regimului fără vize cu UE au motivat cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană să aplice pentru pașapoartele biometrice emise de autoritățile constituționale. În 2015, numărul lor a atins cifra de 76.759, sporind cu încă 30.354 în 2016. Ucraina are așteptări similare de la regimul fără vize cu UE, prin care Kievul dorește să atragă populația din Crimeea, aflată sub ocupația Rusiei începând cu 2014.

În altă ordine de idei, liberalizarea vizelor a îmbunătățit atitudinea cetățenilor moldoveni față de apartenența lor la Moldova. Indirect, aceasta a creat premise pentru diminuarea cererii pentru pașapoartele românești. Cu toate acestea, înrăutățirea situației politico-economice din țară va duce inevitabil la sporirea interesului pentru actele de identitate românești, tot mai des privite drept mijloc oportun pentru a se angaja în Europa, fie chiar pentru a se stabili cu traiul.

Liberalizarea vizelor și noile realități europene

Spre deosebire de Moldova, liberalizarea vizelor cu Georgia și Ucraina a durat mai mult în timp. În mod principal, procesul a fost tărăgănat cu câteva luni din cauza revizuirii mecanismului de suspendare a regimului fără vize cu țările terțe.

Sub presiunea fluxului migraționist din exterior, a crizei refugiaților, dar și a incidenței actelor de terorism (Belgia, Franța etc.), oficialii europeni au decis să perfecționeze mecanismul de suspendare a regimului fără vize cu țările terțe. Anterior, procedurile erau mai anevoioase și nu permiteau o suspendare mai rapidă (deja în 2 luni, față de 6 luni) și de durată (până peste 2 ani).

După ultimele modificări, mecanismul a devenit mai flexibil, iar activarea lui deja poate fi realizată printr-o simplă notificare a Comisiei de către un stat membru. Mai mult ca atât, la o notificare din partea a cel puțin 13 țări UE (majoritate simplă), Comisia este obligată să reintroducă vizele pe o durată de cel puțin 9 luni pentru grupul de cetățeni vizați din țara terță în cauză. Dacă nu sunt remediate problemele, în urma unui dialog cu Comisia Europeană, atunci Bruxelles-ul poate extinde suspendarea regimului fără vize pentru încă 18 luni, dar deja pentru toți cetățenii țării terțe.

Ca motiv pentru activarea mecanismului de suspendare poate servi neîndeplinirea corespunzătoare a acordului de readmisie, care obligă țările terțe să primească înapoi străinii care ajung ilegal în Europa din sau prin teritoriul lor.

Totodată, suspendarea poate fi condiționată dacă sporește procentul solicitărilor de azil și al aplicațiilor de permise de rezidență în țările UE. Din aceeași categorie face parte creșterea numărului refuzurilor la intrare în țările UE, dar și a cetățenilor care încalcă perioada de ședere (adică peste 90 zile pe durata a 180 zile). Aceste abateri vor fi tratate ca abuzuri în raport cu regimul fără vize oferit de către UE și vor crea premise clare pentru declanșarea mecanismului de suspendare. Adițional, suspendarea poate fi inițiată dacă din partea cetățenilor unei țări terțe parvin riscuri pentru ordinea și securitatea internă a unei țări UE (sporirea numărului de infracțiuni serioase comise de către cetățenii țării terțe).

Abaterile comise de către moldoveni

Potrivit datelor furnizate de către FRONTEX (agenție responsabilă de administrarea frontierelor europene), cetățenii moldoveni figurează deseori în topul țărilor terțe, ai căror cetățeni încalcă prevederile europene în materie de migrație legală.

Așadar, Moldova este pe locul trei după Ucraina și Vietnam ca număr de cetățeni care au încercat să treacă ilegal frontiera europeană, conform datelor pentru anul 2016. 

Regimul fără vize, oferit Moldovei în 2014, a simplificat interacțiunea dintre cetățenii moldoveni și spațiul european, care alcătuiește Zona Schengen. Astfel, a crescut fluxul persoanelor care apelează la pașapoartele biometrice pentru a călători în Europa.

Liberalizarea vizelor continuă să fie un instrument util pentru a atrage populația din regiunea transnistreană, dar efectele acesteia trebuie suplimentate cu politici solide de reintegrare a țării, care deocamdată lipsesc.

Criza de securitate, în paralel cu abundența migrației ilegale, criza refugiaților, care au bulversat țările UE în ultimii ani, au forțat revizuirea mecanismului de suspendare a regimului fără vize cu țările terțe. Pentru a nu deveni ținta acestui mecanism, autoritățile moldovene trebuie să prevină deplasările cetățenilor care nu îndeplinesc criteriile pentru a călători în țările Schengen. Mai mult ca atât, Chișinăul trebuie să combată infracțiunile legate de migrația ilegală (inclusiv șederea ilegală etc.), semnalate de către FRONTEX.

Liberalizarea vizelor îmbină o serie de beneficii. Cel mai importat ar fi influența pozitivă asupra atitudinii moldovenilor vizavi de apartenența lor la Moldova. Dar aceasta nu poate nicidecum compensa inabilitatea clasei politice de a gestiona eficace banii publici și patrimoniul public al țării. De aceea, degradarea situației social-economice și politice din țară poate intensifica în orice moment tempoul de restabilire a relațiilor dintre cetățenii moldoveni și statul românesc.

Regimul fără vize trebuie tratat ca un punct de pornire pentru integrarea europeană și în niciun caz drept rezultatul final al acesteia. De aceea, în paralel cu îndeplinirea angajamentelor cu privire la liberalizarea vizelor, este imperativă implementarea riguroasă a Acordului de Asociere/DCFTA cu UE. Cu cât mai multe rezultate palpabile, similare liberalizării vizelor, va oferi integrarea europeană, cu atât mai solid va deveni atașamentul cetățenilor față de vectorul european al Moldovei.