Jose Barroso – fostul leninist, acum unul din cei mai bogaţi funcţionari europeni

Traseul VIP cortegiului se ţine în secret. De asemenea, este secretizat şi locul cazării lui în Chişinău, precum şi unele locuri unde vor avea loc întîlnirile neformale, dineurile.

Preşedintele Comisiei Europene va veni cu un avion Falcon 7X sau Boeing 737. O oră de zbor cu asemenea aeronave costă 19 mii de euro per oră, iar zboară Barroso, desigur, nu din cont propriu. Apropo, salariul preşedintelui CE este de 50 mii de euro pe lună, deşi datele sunt neoficiale.

Cine este acest om, vizita căruia este atît de mult aşteptată de oficialii moldoveni? Jose Manuel Barroso are o biografie extraordinară. El s-a născut la 23 martie 1956 în Lisabona. În anii studenţiei a fost atras de politică, aderînd la Federaşia studenţească a leninist-marksiştilor – aripa tînără a Mişcării pentru Reorganizarea Partidului Proletariatului (MRPP), care a jucat un rol important în deturnarea dictatorului din Portugalia, Marcelo Caetano în timpul Revoluţiei Garoafelor din 1974. S-a păstrat interviul lui Barroso din acele vremuri, în care el vine cu critici în adresa sistemului burghez de educaţie, care separă studenţii de muncitori. În 1977, Barroso a rupt relaţiile cu maoiştii.

În 1980, Barroso a aderat la Partidul Social Democrat din Portigalia, devenind membru a Consiliului Naţional şi, mai tîrziu, preşedinte al Comitetului extern al partidului.

În 1985, Barroso a fost pentru prima dată ales în Parlamentul Portugaliei şi desemnat viceministru al Afacerilor Interne. În 1987, el devine secretar de stat pentru afaceri externe.

De la finele anilor 80, Barroso a participat la misiunile internaţionale diplomatice de pacificare în Congo, ţările fostei Iugoslavia, Tanzania, Libia. În plus, el acorda atenţie situaţiei din republicile nerecunoscute pe teritoriul fostei URSS: Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria. El se pronunţa împotriva recunoaşterii independenţei lor pe baza referendumurilor interne, însă a susţinut independenţa Muntenegrului în 2006.

În iunie 2004, Barroso a demisionat din funcţia de prim-ministru şi lider al PSD în favoarea funcţiei de preşedinte al CE, substituindu-l pe Romano Prodi.

Candidatura lui a fost susţinută de 413 deputaţi europeni şi 664.

În 2006, revista European Voice l-a numit pe Barroso „European al anului”. În pofida succeselor sale pe arena politică din Portugalia şi UE, în presă el este numit politician slab, care nu poate stabili o comunicare cu oamenii.

Barroso este căsătorit cu Margarid Souza Uve. Nunta lor a avut loc în 1980 în Porto. Ei au trei copii: Luis, Guillermo, Francisco.

În afară de portugheză, Barroso vorbeşte franceza şi engleza.