Îi va da Zinaida Greceanâi „papucii” lui Igor Dodon?

Gurile rele afirmă că pisica neagră a trecut printre Zinaida Greceanâi şi Igor Dodon şi sunt zile numărate (sau, poate, când citiţi aceste rânduri „evenimentul” deja a avut loc) până când „Zinca-pulemiotciţa” îi va da papucii comunistului ca conţinut şi socialistului ca formă „Igoreok”, preferatul de mai odinioară al băbuţelor din capitală. Altfel, a zice „a-i da papucii” nu este chiar tocmai corect, or, probabil, mai degrabă Dodon va fi acel care va dori să se considere „mujic” până la capăt şi va face în fel şi chip să demonstreze că doar el are dreptate şi că nu Greceanâi a plecat de la el, dar el s-a dezbăierat de un balast care îl trăgea la fund. 

Zic aceasta, fiindcă Dodon a arătat, pe parcursul anilor, că este un tupeist fără pereche atunci când vine vorba de propriile ambiţii şi interese. Se pare că pentru a se vedea cu sacii în căruţă omul fără neam şi ţară de la Sadova este gata la orice, inclusiv la despărţirea de acea care îi era ca o mamă (în politică). Să ne aducem aminte cât de obraznic şi cât de cinic a fost Dodon în relaţiile cu Crâlov şi Abramciuc, oamenii care l-au primit ca pe un frate şi i-au pus partidul pe tavă şi pe care i-a „chidănit” fără nici un pic de remuşcare. Cu atât mai „dureroasă” va părea această ruptură, cu cât acest duet era comparat cu perechea Irina Loghin-Fuego, iar cei mai cu cerul gurii negru făceau chiar o comparaţie cu Pugaciova-Galkin, păstrând, bineînţeles, proporţiile în materie de moralitate…

De ce şi pentru ce se destramă astfel de „duete, triplete, cuartete…”? Răspunsul la această întrebare pare, pe de-o parte, simplu de tot — toţi sunt mari şi tari şi nimeni nu doreşte să fie călcat pe bătătură, iar pe de altă parte, va rămâne o enigmă. Aş vrea să zic că banii sunt mama răutăţilor, dar nu cred că voi avea dreptate. La acest nivel (de lideri de partide) altele ar fi cauzele, precum neaşteptate sunt şi consecinţele. Să zicem, mărul discordiei ar putea fi orgoliile rănite sau locul ocupat în diferite TOP-uri. Bunăoară, se zvoneşte că Zinaida Greaceanâi este geloasă pe faptul că Dodon îi ia prim-planul când vine vorba de relaţiile cu Putin. Adică, domnia sa consideră că anume ea a fost prima care a construit podeţul spre Kremlin, iar Dodon îşi asumă cu obrăznicie toate meritele şi iese mereu ca păduchele în frunte, cum zice moldoveanul. Adică, dacă nu era ea, nu i se mai deschideau lui Dodon uşile cabinetului ţarului Putin în vecii vecilor. Pe de altă parte, se pare că doamna în cauză este mai temperată şi mai realistă decât junele ei coleg (sincer vorbind, nu am fost niciodată de acord cu etichetarea „Zinca-pulemiotciţa”, fiindcă atunci, în aprilie 2009, altul era mesajul premierului Greceanâi decât acel de a trage în tineri.

 Atunci, din fierbinţeală, s-au deplasat niţel accentele, iar odată poreclit nu te mai speli nici cu toate apele Nistrului), care mereu se vede pe baricade şi care mereu este pus pe şotii. Probabil, mai modestei doamne nu-i prieşte faptul că Dodon a împânzit toată Găgăuzia cu portretele sale şi se dă mare ca Putin. Probabil, nu-i place să fie pe planul doi, dar totodată să pună umărul la creşterea autorităţii socialistului numărul unu şi să fie complice la nişte acţiuni regretabile.

 Probabil, nu doreşte să fie într-o fracţiune parlamentară cu mai multe persoane dubioase, care s-au regăsit în legislativ numai că au fost loiale liderului. Probabil, şi în aceasta aş vrea să cred cel mai tare, doamna Greceanâi nu mai doreşte ca numele ei să se identifice cu numele celui care a atras-o într-o adevărată capcană şi care, în goana după nişte dividende politice efemere, face sluj în faţa străinului şi nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce se numeşte demnitate şi onoare.

În fine, nu cred că cineva dintre cititori crede că îmi fac griji de ceea ce se întâmplă în „lagărul socialiştilor” şi că m-ar durea în cot soarta lui Dodon sau Greceanâi (cu atât mai mult că iminenta despărţire a celor doi ar putea fi doar un simplu zvon).

 La urma urmei, nu ei sunt primii şi nici ultimii care-şi spală rufele în public şi care după ani de „prietenie” şi „beton” ard toate podurile şi nu lasă măcar un loc pentru „bună ziua”. Luaţi cele scrise mai sus ca o constatare, ca un fapt divers, care ne mai descreţeşte frunţile şi care toarnă apă la moara celor care au probleme şi care se bucură că nu este totul bine şi pe la alte case.