Expert polonez: Oligarhii guvernează la moment Moldova

Aceste două clanuri sunt susţinute din umbră la guvernare de către Partidul Comuniştilor condus de Vladimir Voronin. Şi asta deoarece, în pofida dezacordurilor de ordin ideologic sau geopolitic care stau la baza programelor electorale, cele trei partide au acelaşi scop, menţinerea actualului sistem politic în Republica Moldova, opunându-se reformelor care, deşi ar schimba spre bine situaţia ţării, le-ar diminua total influenţa pe care o au la momentul actual în stat.

Acestea sunt pe scurt concluziile la care a ajuns Kamil Całus expert al  Centrului de Cercetări Orientale din Varşovia, specializat pe Belarus, Ucraina şi Moldova, într-un  studiul analitic privind situaţia ţării noastre.

Autorul analizează evoluţia evenimentelor de după alegerile parlamentare din noiembrie, 2014, când negocierile pentru  formarea unei coaliţii de guvernământ au durat aproape două luni şi au condus în final  la formarea unei coaliţii minoritate compusă din Partidul Liberal-Democrat (PLDM) şi Partidul Democrat (PDM), primind sprijin neoficial din partea Partidului Comuniştilor (PCRM), considerat anterior partid de opoziţie.

Contrar intenţiilor declarate iniţial, PLDM şi PDM nu au acceptat  la putere Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu şi au blocat numirea în funcţia de prim-ministru a lui Iurie Leancă,  perceput de mulţi ca un politician onest şi un garant al reformelor. Jocurile celor două partide au permis păstrarea modelul politic prezent în Republica Moldova din 2009 şi care asigură ca instituţiile statului să fie subordonate celor doi oligarhi,  Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc.

Coaliţia antireformă 

Cu controlul statului în mâinile lui Filat şi Plahotniuc perspectivele de modernizare reală a Republicii Moldova sunt sub semnul întrebării. Totodată, această star5e a lucrurilor  va avea  un impact negativ asupra procesului de punere în aplicare a Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE şi alte reforme-cheie în ce priveşte, de exemplu, sistemul judiciar, sectorul financiar şi procesul de de-politizare a instituţiilor statului. Din perspectiva ambilor lideri, orice modificare a situaţiei actuale ar însemna limitarea influenţei lor în politică şi economie, ceea ce ar prejudicia, la rândul său activităţile lor de afaceri. O încercare de construcţie a ceea ce pare a fi o alternativă pro-europeană reală pentru majoritatea de guvernământ actuală este făcută în prezent de către fostul prim-ministru, Iurie Leancă, consideră autorul studiului,  care vorbeşte despre conflictul ex-premierului cu Vlad Filat şi dorinţa sa de a promova reforme care ar afecta interesele liderilor coaliţiei. „Cu toate acestea,pare puţin probabil că încercările lui Leancă de a-şi crea propriul partid politic puternic ar putea avea un impact serios asupra esenţei scenei politice actuale din Republica Moldova.”, concluzionează el. 

Acţiunile liberal-democraţilor, democraţilor şi comuniştilor din umbră, conduce la concluzia că o modernizare reală a ţării şi o reformă structurală a instituţiilor de stat încă de tip post-sovietic nu este în interesul actorilor-cheie de pe scena politică din Republica Moldova. Dimpotrivă, singurul lor scop este de a menţine controlul complet asupra statului. Acest control este necesar pentru a asigura interesele politice şi economice ale liderilor acestor grupuri: Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc, ambii actori importanţi în economia Moldovei. 

Plahotniuc şi Filat, deşi luptă între ei pentru mai multă influenţă, sunt solidari în păstrarea stării actuale de fapt

Procesul de subordonare a instituţiilor statului de către liderii partidelor care alcătuiesc coaliţia guvernamentală a început în Republica Moldova odată cu venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană, în 2009. În conformitate cu un protocol secret care a făcut o parte a acordului de coaliţie din 8 august 2009, au fost partajate nu doar funcţia de prim-ministru, Preşedintele Parlamentului şi miniştrii, ci şi acele posturi care nu trebuie să includă candidaţi numiţi pe criterii de partid cum ar fi funcţiile de procuror general, şeful Fiscului, guvernatorul Băncii Naţionale sau şeful Comisiei Electorale Centrale.

Cei doi miliardari au început acumularea averilor în anii 1990 în circumstanţe dubioase 

Repartizarea strictă a zonelor de influenţă în instituţiile statului  serveşte interesul liderilor celor două partide principale de coaliţie - Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc şi. Atât Filat cât şi Plahotniuc sunt miliardari care şi-au dezvoltat averile începând cu anii  1990, de multe ori în circumstanţe dubioase. Din perspectiva lor, controlul instituţiilor-cheie ale statului reprezintă  o metodă de securizare a relaţiilor lor de afaceri şi de creare a celor mai bune condiţii de dezvoltare posibile pentru întreprinderile lor. Pe de altă parte, acest control le aduce beneficii financiare, posibile datorită influenţei lor asupra companiilor cu capital de stat, ca urmare a participării la licitaţii publice şi procese de privatizare, precum şi accesul la credite şi subvenţii acordate de entităţi străine. În plus, controlul asupra instituţiilor statului le-au folosit, de asemenea, să-şi menţine poziţia în cercurile de putere. Acest lucru a fost clar vizibil în cursul alegerilor parlamentare organizate în noiembrie 2014. Prin exercitarea influenţei asupra Comisiei Electorale Centrale şi a sistemului judiciar, partidele de guvernământ au reuşit, de exemplu, să elimine unul dintre principalii competitori politici, partidul condus de Renato Patria Usatîi din cursa electorală doar cu trei zile înainte de ziua scrutinului.

Oligarhie tipic postsovietică

Un exemplu cum controlul instituţiilor statului poate fi o sursă de profituri financiare semnificative pentru liderii PLDM şi PDM se vede în cazul transferului  ilegal de peste un miliard de euro de la trei bănci din Republica Moldova: Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Recent, aceste bănci au acordat împrumuturi de sute de milioane unor companii asociate cu Ilan Shor (un om de afaceri moldo-rus), Vlad Filat, şi, probabil lui Vlad Plahotniuc. O mare parte din aceste împrumuturi au fost considerate neperformante de la bun început. Ca urmare, din moment ce era imposibil de a colecta datoriile, băncile implicate in aceasta practică ilegala au început să piardă rapid de lichiditate. 

Pentru a le salva, în noiembrie şi decembrie 2014 Banca Naţională a Moldovei (BNM) a introdus supravegherea specială a celor trei bănci şi a decis să lanseze programe de salvare în valoare de sute de milioane de euro transferate peste noapte din rezerve valutare. Această practică nu ar fi fost posibilă fără implicarea liderilor coaliţiei. BNM, a cărui sarcină este de a supraveghea transferurile financiare în sectorul bancar al ţării, trebuie să fi fost la curent cu operaţiunile îndoielnice efectuate de cele trei bănci. Motivul din spatele acestei  lipse de măsuri pentru a opri aceste practici şi a menţine lichiditatea financiară a fost, cel mai probabil, de ordin politic şi a rezultat din presiunile politice exercitate de Filat şi, posibil, de către Plahotniuc.

Practicile din politica moldovenească din ultimii ani indică la faptul că este în curs un proces de luare în captivitate  a statului de grupurile de interese centrate în jurul celor doi lideri politici principali. Este un model tipic post-sovietic de oligarhie în care cercurile cele mai puternice de influenţă din ţară nu încearcă să se amestece în politica statului prin exercitarea de presiune economică, ci sunt axate pe exercitarea puterii directe pentru a-şi asigura prosperarea afacerilor. Dacă, din varii motive, oligarhii nu doresc sau nu pot deţine funcţii publice importante, ei numesc în aceste  posturi persoane  care nu au nicio putere politică şi sunt dependente de sprijinul celor care le-au instalat în funcţii. Un exemplu în acest sens este numirile în funcţiile de prim-ministru şi preşedinte al  parlamentului din mai 2013 (Iurie Leancă şi Igor Corman n. red), precum şi după alegerile parlamentare recente (Chiril Gaburici). În ciuda faptului că cele mai importante posturi publice sunt deţinute de alte persoane, în practică Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc  iau deciziile politice cheie, de multe ori prin indicaţii directe date miniştrilor sau şefilor de instituţii de stat.

Acest tip de sistem oligarhic este însă foarte instabil; acest lucru a fost evident în timpul ultimilor cinci ani de guvernare a coaliţiei pro-europene. Această instabilitate derivă dintr-un paradox. Pe de o parte, cei doi lideri ai coaliţiei, Filat şi Plahotniuc, sunt rivali implicaţi într-un concurs permanent pentru a-şi  extinde influenţa în cadrul sistemului actual şi pentru a o diminua pe cea a rivalului. Pe de altă parte, însă, ambii sunt interesaţi în menţinerea puterii şi menţinerea sistemului actual. Acest lucru i-a le-a forţat să elaboreze un model de coabitare în cadrul unei coaliţii guvernamentale. Mai mult, ei se opun venirii unor partide şi politicieni anti-guvernamentali la putere, deoarece acest fapt ar pune în pericol sistemul oligarhic actual. Din acest motiv, atât Filat cât şi Plahotniuc au preferat să construiască o coaliţie informală cu comuniştii (care sunt interesaţi în menţinerea sistemului în scopul de a se folosi de el), mai degrabă decât să invite liberalii sau pe Leancă la putere.

Cinci ani de "Euro-imitaţie"

Din perspectiva partidelor aflate în prezent la putere în Republica Moldova, integrarea europeană este interesantă doar în măsura în care face posibilă atragerea electoratului pro-european. De asemenea, este o sursă importantă de fonduri de ajutor şi împrumuturi. Cu toate acestea, dimensiunea reală a integrării europene, implicând modernizarea ţării prin punerea în aplicare a reformelor necesare, nu este favorabilă pentru liderii coaliţiei, deoarece reprezintă o ameninţare pentru modul în care ei îşi derulează afacerile. Acesta este motivul pentru care, în ciuda a cinci ani de guvernare a unei coaliţii pro-europene care de la început şi-a declarat intenţia de a moderniza Moldova în stil occidental, ţara nu a fost supusă nici unei reconstrucţii structural în ce priveşte modul de funcţionare a instituţiilor statului.

Fondurile in valoare de sute de milioane de euro acordate de UE, ca parte a sprijinului pentru programele de reformă nu au ajutat prea mult. De exemplu, încercările de a limita amploarea corupţiei, pătrunsă în toate sferele vieţii  din Republica Moldova - de la sistemul judiciar, sectorul financiar până la sistemul de învăţământ şi cel de ocrotire a sănătăţii,  s-au dovedit fără succes. În timpul guvernării coaliţiei, amploarea corupţiei a crescut continuu, fapt ce a generat  înrăutăţirea poziţiei Republicii Moldova conform Indicelui de Percepţie a Corupţiei al  Transparency International - de la poziţia 89 în 2009 la 103 în 2014. Doar 7% dintre moldoveni califică eficacitatea acţiunilor anticorupţie statului drept pozitivă. 

În timpul guvernărilor pro-europene, Centrul Naţional Anticorupţie, fondat în anul 2002, care trebuia să depolitizat şi reformat într-un grad chiar mai mare decât în timpul guvernării comuniste, a fost folosit în principal ca un instrument de intimidare a oponenţilor politici.

Reorganizarea sistemului judiciar din Republica Moldova nu a avut succes. Legislaţia reformată, cerută de UE în sistemului judiciar a fost adoptată, dar nu a fost niciodată pusă în aplicare. Acesta este motivul că justiţia a rămas profund ineficientă şi subordonat influenţei politice. Ca urmare a lipsei de schimbări reale, începând cu anul 2009 nivelul de încredere a societăţii în justiţie a scăzut de la 37% la 23%.

Slăbiciunea sistemului judecătoresc din Republica Moldova şi dependenţa acesteia de factorii politici este vizibil, de exemplu, în faptul că circumstanţele evenimentelor din 7 aprilie 2009 nu au fost încă elucidate şi autorii nu au fost condamnaţi. În evenimentele în cauză a fost implicată poliţia moldovenească şi serviciile de securitate, care au reţinut ilegal  şi interogat zeci de manifestanţi care au luat parte la mitinguri anti-comuniste din centrul Chişinăului.

În mod similar, nici o reformă administrativă de de-centralizare a statului nu a fost pusă în aplicare. Modificări iniţiale în această privinţă au fost lansate oficial în ianuarie 2012, ca parte a punerii în aplicare a "Strategiei Naţionale de Descentralizare". Însă partidele politice care se află în prezent la putere nu sunt cu adevărat interesaţi de transferul a unei părţi a competenţelor centrale în regiunile (aceasta se referă la chestiunile bugetare, în special), deoarece acest lucru ar reduce posibilităţile de a utiliza funcţionarii administraţiei locale, controlaţi în prezent de către guvernare, de exemplu, pentru a efectua propagandă electorală.

Non-transparenţa din sectorul  bancar şi nerespectarea dreptului la proprietate anihilează puţinele reforme favorabile mediului de afaceri

O altă problemă extrem de gravă este non-transparenţa şi instabilitatea sectorului financiar al Republicii Moldova, care necesită reforme profunde. În ciuda faptului că legislaţia ce obligă băncile să dezvăluie informaţii cu privire la acţionarii lor a fost adoptată în 2014, structura de proprietate a băncilor mari din Moldova a rămas neclară.

Acţiunile acestor bănci au fost supuse sistematic re-vânzării, de multe ori ca urmare a aşa-numitor  "atacuri raider", care presupun în special achiziţionarea ilegală de acţiuni prin intermediul hotărârilor judecătoreşti corupte sau ca rezultat al extorcării. În aceste condiţii, lipsa de control real al statului asupra sectorului financiar a permis ca aproximativ un miliard de euro din sistemul bancar al Republicii Moldova să fie transferat prin intermediul a trei mari bănci din Republica Moldova, în 2014. Având în vedere această lipsă de control, băncile din Moldova au fost de asemenea, folosite pentru spălări a sume uriaşe de bani efectuate în principal de către oamenii de afaceri din Republica Moldova şi Rusia.

Cele câteva încercări reuşite de la punerea în aplicare a reformelor făcute de guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova se referă în mare parte la punerea în aplicare a reglementărilor referitoare la eforturile Chişinău de a include Republica Moldova în zona de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare (DCFTA) şi pentru a acorda cetăţenilor Republicii Moldova drept la libera circulaţie  în zona Schengen. Succesul acestor reforme a fost confirmat în aprilie 2014, când au fost eliminate vizele. Acordul de asociere dintre Republica Moldova şi UE a fost semnat în iunie 2014 (împreună cu acordul DCFTA care constituie o parte din el). Climatul investiţional din Republica Moldova a fost de asemenea îmbunătăţit oarecum; Cu toate acestea, investitorii continuă să se plângă de problemele cu care se confruntă în relaţia cu autorităţile fiscale, Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi procuratura.