Doamne, ocroteşte-i pe dodoni!

Astfel, dacă curajul se învaţă de la fricoşi, nobleţea de la ticăloşi, iar lucrule bărbăteşti de la femei (ş.a.m.d.) apoi iubirea de ţară de la trădători se învaţă. Îmi amintesc în această ordine de idei cât de mult a făcut antiromânismul lui V. Voronin pentru educarea poporului moldovenesc în spiritul românismului. În acest sens, numele lui Voronin va rămâne în istoria alături de nume marilor bărbaţi ai neamului românesc. Ieri, socialistul I.

 Dodon a declarat că „singura soluţie pentru reglementarea conflictului din stânga Nistrului este federalizarea R. Moldova”. Parcă văd cum unii vor sări în capul socialistului de la Sadova, acuzându-l de trădare de neam şi de ţară. Eu, dând glas toleranţei mele ancestrale, zic să nu ne grăbim. Dacă nu pot fi ploi fără nori, la fel nu poate exista patriotism fără dodonism. Dodonismul este oaza în care cresc florile românismului; în R. Moldova, fără comunism şi dodonism nu ar exista românism. Aşadar, fraţi români, nu-l blamaţi pe Dodon, dimpotrivă, iubiţi-l şi ocrotiţi-l. Lozinca zilei trebuie să fie alta, constructivă şi optimistă: Doamne, ocroteşte-i pe dodoni. 

 Ştiu, cititorii noştri (tot deştepţi, din oficiu) îşi vor exprima convingerea că întrebarea mea este debilă şi că prin asemenea întrebări noi, jurnaliştii, ne facem de râs, fiindcă, în loc să identificăm adevăratele mari probleme ale ţării, ne ocupăm de fleacuri şi ne dedăm speculaţiilor. În context, mă gândesc la faptul că Liviu Rebreanu, când a fost primit în Academia Română, şi-a intitulat discursul „Laudă ţăranului român”, nu jurnalistului român sau scriitorului român. Da, şi RM este o ţară agrară, cu peste 65 la sută de oameni ai pământului şi cu doar mai puţin de un procent de oameni ai computerului...

 Şi totuşi, dacă eu aş fi ales membru al unei academii, mi-aş intitula discursul „Laudă jurnalistului român (moldovean)”. Însă, deoarece niciodată nu voi fi ales, şi prietenii mei ştiu de ce, ţăranii români pot sta liniştiţi: ei întotdeauna vor fi cinstiţi de toate academiile române, pentru că, spre deosebire de jurnalişti, ei nu se lasă uşor globalizaţi şi sunt tradiţionalişti la toate capitolele. 

...Dacă ceva nu e clar, pot reveni.