Despre o altă Moldovă europeană

Cîteodată mi se pare că trăiesc într-o altă dimensiune, o altă lume paralelă, temporară, care va reveni la stare normală peste cîteva ore, sau zile. Dar zilele, orele trec şi eu mă aflu în acea lume paralelă, plină de haos, dezmăţ, injustiţie, hoţie şi corupţie. Şi starea normală întîrzie să apară...Şi eu atunci încerc în naivitatea mea precoce de a schimba careva lucruri şi de a-i face şi pe alţii să ma urmeze în a crea confortul cela obişnuit în care pot să trăiască o majoritate de oameni. 

Vreau să ajung la ideea că ţara noastră nu va ajunge şi nu va fi niciodata la stare normală, nici mîine şi nici poimîine, decenii sau secole, atîta timp cît noi vom fi indiferenţi şi nu vom dori să schimbăm lucrurile din interior. O altă Republică Moldova dezvoltată, curată, liberă, cinstită nu va exista, pînă cînd noi, poporul nu vom conştientiza importanţa rolului fiecăruia în făurirea acesteia.

Cam aşa stau lucrurile şi cu formarea ideii naţionale de integrare europeană şi acelaşi Pact naţional pentru o Moldovă europeană, ce se propune a fi semnat de către un partid cu agendă pro-europeană. Acestea vor fi irealizabile pînă cînd locuitorii Republicii Moldova nu le vor percepe ca viitoare elemente de confort personal: salarii mari, infrastructură, calitate în sănătate, educaţie, justiţie, dezvoltare economica şi securitate naţională.

Tîrziu tare a început informarea în masă despre locul Republicii Moldova în marea familie europeană. Aceste campanii de informare trebuiau să apară încă din anul 2005, cînd Voronin a declarat că integrarea europeană este vectorul strategic al țării, semnînd Planul de Acțiuni RM-UE şi favorizînd deschiderea misiunii UE la Chișinău. 

Un alt val mai intens de informare trebuia să apară în anul 2009, odată cu constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană, astfel cetăţenii să fie într-atît de familiarizaţi cu ideea europeană, încît să fie determinaţi psihologic să respire aer european, să se îmbrace, să mănînce, să se comporte europeneşte şi să trăiască într-o ţară europeană, numită Republica Moldova.

Am fi evitat multe altercaţii, provocări şi proteste... Poate am fi grăbit şi procesul de integrare europeană, odată ce poporul era informat încotro ne îndreptăm şi argumentat că este cea mai bună cale pe care Moldova ar putea-o avea. 

Atît PCRM, cît şi CPE ar fi fost scutiţi de marile bătăi de cap, cum să spele creierii unei întregi populaţii într-un timp record de 3 săptămîni, bineînţeles fiecare pe faza lui... 

Toate mişcările, acţiunile în masă ar fi fost în plus, o dată ce cetăţenii ar fi avut o idee deja formată despre avantajele integrării Moldovioarei lor în Europa-mamă.