Cristina Ţărnă: Sînt prea sinceră pentru politică

T: Cine V-a convins să acceptaţi funcţia de director adjunct al CNA?

C.Ţ.: Dl. Viorel Chetraru mi-a făcut propunerea de a-i fi adjunct responsabil de prevenire, iar eu am acceptat provocarea.

T: Care este deviza Dvs. în viaţă?

C.Ţ.: Imposibilul nu există, trebuie doar să munceşti suficient.

T: Ce calităţi trebuie să aibă o femeie pentru a face o carieră de succes?

C.Ţ.: Inteligenţă, demnitate, intuiţie, onestitate, eleganţă, empatie şi o doză de îndrăzneală.

T: Cum aţi făcut cunoştinţă cu soţul Dvs.?

C.Ţ.: La o emisiune radio, unde el era gazda, iar eu – invitata.

T: De cît timp îl cunoaşteţi pe Viorel Chetraru?

C.Ţ.: Am făcut schimb de cărţi de vizită încă de prin 2005-2006. Dar am început să conlucrăm în anul 2011, cînd am fost angajată în calitate de expert local pentru CCCEC, alături de colegul meu din Polonia, Consilierul Przemislaw Musialkowski, în cadrul Misiunii UE de Consiliere în Politici Publice la Nivel Înalt.

T: Ce crede familia Dvs. de noua funcţie? 

C.Ţ.: Soţul glumeşte, numindu-mă „Corado Catani în fustă”. Fiica mea de 11 ani spune că lucrul mamei este să lupte cu mafia. Dar, lăsînd aprecierile glumeţe la o parte, recunosc că mă bucur de tot sprijinul şi încrederea familiei mele că mă voi descurca.

T: Preferaţi teatru sau film?

C.Ţ.: Prefer emoţia vie din scena teatrului celei de pe sticlă.

T: Care ar fi cea mai mare nefericire?

C.Ţ.: Cea mai mare nefericire ar fi să înţeleg că nu mai vreau ca fiica mea să trăiască în această ţară. Eu am rădăcini adînci în Republica Moldova, ţin foarte mult la oamenii de aici şi nu mi-am dorit vreodată să plec. Din acest motiv ar fi grav să ajung vreodată să aleg un viitor în altă parte pentru dezvoltarea şi bunăstarea copiilor mei.

T: Ţara în care aţi dori să trăiţi?

C.Ţ.: Republica Moldova.

T: Ce dar natural V-aţi dori să aveţi?

C.Ţ.: Diplomaţie.

T: Cît de des mergeţi în vizită la naşi?

C.Ţ.: Mult mai rar decît ne-ar plăcea mie şi soţului acest lucru.

T: Ce lipseşte CNA ca să fie cu adevărat eficient? 

C.Ţ.: Suficientă încredere şi sprijin din partea publicului.

T: Ce detestaţi cel mai mult în viaţă?

C.Ţ.: Duble standarde.

T: Cum V-au întîlnit noii colegi?

C.Ţ.: Colegii din departamentul prevenire mă cunosc deja de mult timp, pentru că am conlucrat anterior. M-au întîlnit cu întrebarea: Cum ar trebui să mi se adreseze în continuare?

T: Aţi avut emoţii la numirea în funcţie? 

C.Ţ.: Da.

T: Ce greşeli aţi putea ierta?

C.Ţ.: Acele greşeli cărora le înţeleg motivul.

T: Admiteţi o carieră în politică? 

C.Ţ.: Nu. Sînt prea sinceră pentru politică.

T: Care a fost ultima carte citită?

C.Ţ.: De obicei, citesc cîteva cărţi concomitent, de aceea nu e una, ci sînt cîteva pe care le-am terminat de citit recent: „De ce este România altfel?” de Lucian Boia, „Eu votez DNA!” de Cristian Ghinea, „Eleganța ariciului” de Muriel Barbery, „Numele trandafirului” de Umberto Eco.

T: Vă simţiţi vreodată singură?

C.Ţ.: Nu cred că există femei-mame care se simt singure – copiii sînt o preocupare permanentă care exclude sentimentul singurătăţii în viaţă.

T: Ce calităţi admiraţi la un bărbat?

C.Ţ.: Inteligenţa şi curajul.

T: Care sînt primele trei acţiuni pe care vreţi să le faceţi în noua funcţie? 

C.Ţ.: 1. Să depun declaraţiile de averi şi interese la CNI şi să le plasez pe pagina web a CNA.

2. Să organizez o întîlnire cu organizaţiile-membre ale Alianţei Anticorupţie.

3. Să pregătesc, împreună cu colegii mei, propuneri de îmbunătăţire a mecanismelor prevăzute de proiectul Legii privind testarea integrităţii profesionale, deoarece este o lege care leagă multe aşteptări de prestaţia CNA în viitor.

T: Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi luat-o de la viaţă?

C.Ţ.: Felul de a fi al părinţilor mei: curajul şi devotamentul tatălui şi dăruirea de sine a mamei.

T: „100 de Moldoveni au zis” sau „Moldova are talent”?

C.Ţ.: Nicu Ţărnă.

T: Gătiţi? Daca da, care e mîncarea care Vă iese cel mai bine?

C.Ţ.: Orice bucate îmi ies bine dacă pun în ele suflet şi drag pentru cei pentru care gătesc. De obicei, aşa şi este. Recunosc autocritic: sînt o gospodină bună, dar rară.

T: Cît timp petreceţi la serviciu?

C.Ţ.: Primele zile – aproximativ 12 ore. Sînt multe proceduri administrative interne pe care încerc să le deprind la începuturi. Chiar dacă îmi cunosc colegii din prevenire alături de care muncesc, obligaţiile corelative acestei funcţii mă fac să mă simt că prind un tren din mers. Am nevoie de ceva timp să prind tempoul normal şi mă strădui să nu o fac în detrimentul instituţiei. Dar odată ce prind eu acest tempou, ceilalţi colegi vor trebui să accepte şi ei tempoul impus de noile idei pe care vreau să le introduc în activitatea lor cotidiană.

T: Vin alb sau roşu?

C.Ţ.: Roşu.

T: Cum Vă vedeţi peste 20 ani?

C.Ţ.: Într-o familie care să locuiască preponderent aici, în Republica Moldova, cu un indice de percepţie al corupţiei de cel puţin 7.