Crima politico-morală a lui Ghimpu

Declarația liderului PL, Mihai Ghimpu, făcută acum câteva zile, precum că tolerează corupția de dragul integrării europene, nu poate fi trecută cu vederea. Și asta pentru că sunt lucruri care nu pot fi tolerate.

De obicei, declarațiile năbădăioase ale lui Mihai Ghimpu sunt tratate cu indulgență de către opinia publică. Această condescendență este, de fapt, atitudinea unui medic psihiatru față de ieșirile unui pacient proscris, care se consideră ba Napoleon, ba Alexandru Ioan Cuza, ba Mihai Viteazu…

Sunt lucruri care nu pot fi tolerate, oricât de toleranți am fi. Ideea inoculată de Ghimpu în interviul de la Europa Liberă adie clar a dictatură, ca să nu utilizăm mai adecvatul termen „fascism”.

Să ne explicăm. Ghimpu spune cu o dezinvoltură de papagal că în instituțiile fundamentale ale statului colcăie corupția. Mai mult, gura păcătosului zice: „Pentru prima dată am să vă spun dvs, trebuie să închizi ochii dacă nu poţi schimba nimic şi la un corupt, şi la altul”.

Spre deosebire de Zubco și de alții ca el, noi putem citi printre rândurile PL-istului. Acesta face aluzie directă la cei doi demnitari, colegi de Alianță, Vlad Filat și Vladimir Plahotniuc, cărora nu le poate face nimic, pentru că sunt corupți până în măduva oaselor.

Punerea celor doi în aceeași oală face parte din strategia perfidă a lui Ghimpu. Oricât de negativă ar fi atitudinea noastră față de Filat, orice om cu mintea teafără înțelege că jafurile date de Plahotniuc prin devalizarea băncilor și desproprietărirea unui număr excesiv de oameni de afaceri nu pot fi egalate cu acțiunile, fie și corupte, ale prim-ministrului.

Poziționarea sa între peștii mari ai corupției nu este întâmplătoare. Arătând cu degetul la cei doi, Ghimpu se mângâie pe burtă și zice: „Numai eu nu sunt corupt, votați-mă pe mine!”.

Despre afacerile de după orele 18 ale acestuia vom discuta cu o altă ocazie. Acum observăm că, condus spre salon de cele mai „nobile” gânduri, inclusiv de principiul „scopul scuză mijloacele”, Ghimpu e gata să înfulece miere amară, să se întovărășească și cu comuniștii de la Cahul sau de oriunde, numai să-și vadă visul cu ochii – integrarea în Uniunea Europeană. De aici și ipoteza că, în numele acestei integrări, corupții și corupția nu pot și nici nu trebuie deranjați.

De aici și până la tolerarea oricărui abuz nu mai există loc nici pentru un chibrit. Ghimpu e gata să accepte orice în numele integrării europene. De ce să nu închidă dumnealui ochii la niște violuri „nevinovate”, la niște omoruri „inocente”, la suprimarea libertății de exprimare și la oricare alte drepturi fundamentale ale omului cu prețul integrării europene?

Falsitatea respectivului însă poate fi descifrată fără prea mult efort intelectual. Frustrat pe parcursul mai multor ani de zile pentru poziția sa de veșnic aspirant la un procent electoral, Ghimpu e gata să facă orice pentru a se menține la putere. Și deși spune că face totul doar ca să nu ajungă la putere comuniștii, Ghimpu se raliază cu ei în teritoriu.

„Scopul scuză mijloacele” - pentru Ghimpu înseamnă posibilitatea de a-și mângâia propria impotență într-un fotoliu din Parlament.

Soțiosul de la Colonița comite o crimă politico-morală de o gravitate indiscutabilă. Pentru el, integrarea în UE este ca un maraton la care pot participa toți criminalii acestei țări și cine ajunge primul acolo, acela este eroul național. Pentru el nu există criterii de integrare, principii și valori europene. Ghimpu sfidează și discreditează însăși ideea unui parcurs civilizat de integrare europeană, care, în mod normal, se face prin promovarea unor reforme majore pe plan economic și, mai ales, în domeniul justiției.

Complicele celor doi mari corupți la care se referă pseudo-liberalul va trebui să răspundă nu doar în fața propriului electorat, mințit și purtat prin teorii periculoase si păguboase, ci și în fața unei justiții pe care, până la urmă, tot noi, cetățenii, o vom pune la punct și o vom reforma înainte de a privi spreorizonturile europene.