Comorile secrete ale lui Dodon

La început, să vorbim câte ceva despre cetăţeanul Dodon. Am spus în repetate rânduri că Dodon activează ca un agent străin, împotriva statului Republica Moldova, şi că trebuie judecat pentru înalta trădare. Nu ştiu ce şi cum discută politicienii cu el, dar ceea ce mă pune cu adevărat pe gânduri este atitudinea ziariştilor aşa-zişi deontologi. Ei continuă să-l invite pe la emisiunile lor, să-i solicite opinia, să-i pună întrebări „incomode”. Fiindcă aşa-i şade bine unui jurnalist-deontolog – să pună întrebări incomode, nu?

Ca să fiu înţeles corect - nu mă interesează în niciun fel ce crede Dodon despre bugetul de stat sau despre ordinea mondială a lucurilor. Ceea ce vreau să aud de la el e un lucru simplu. Vreau să răspundă la o singură întrebare: de unde vin bani pentru partidul lui? De unde vin banii de la partidele de la putere ştim - din furat! Dar Dodon, care nu e la treucă? De unde au venit bani pentru campania electorală, pentru vedetele de milioane de la Moscova, care au cântat pentru el? De unde vin banii pentru panourile publicitare care au împânzit în aceste zile localităţile republicii? De unde vin banii pentru întreţinerea sediilor? De unde vin banii pentru maşini, salarii şi tot ce înseamnă menţinerea copăcel a aparatului de partid? Iată, aşadar, dragi colegi deontologi, singura mea întreabare incomodă: Dodon, de unde vin banii? Până nu aud răspuns la această întrebare simplă, personajul în cauză nu mă interesează.

În rest, avem parte doar de lucruri bizare. Procurorul Ion Diacov dă dovadă de un curaj greu de exlicat. Greu de explicat e şi declaraţia lui Mihai Ghimpu cu referire la pretenţiile lui Lupu de a lua şefia Parlamentului şi ale lui Plahotniuc de a deveni preşedintele republcii. De ce zic că e greu de găsit o motivare gestului făcut de Ghimpu? Să le luăm pe rând.

Negocierile privind formarea noii coaliţii sunt în plină desfăşuare. Participanţii la negocieri tac ca partizanii, iar orice insistenţă a reporterilor de afla măcar un detaliu, cât de mic, este înlăturată eroic. Viitorii guvernanţi se aruncă cu pieptul pe ambrazura scurgerilor de informaţii. Şi iată că, în aceste condiţii, Ghimpu lanseaza o bombulică. Că Lupu se vrea speaker nu ne miră, dar că Plahotniuc ţinteşte la postul de preşedinte - asta da, ştire de prima pagină.

Cum vine asta? Mafiotul nr. 1, în fruntea statului? Dar nu se poate! E de-a dreptul scandalos! E cu neputinţă! Atenţie, Ghimpu nu e sigur, el spune că asta e doar o presupunere, că sunt nişte impresii personale, că a tras nişte concluzii în urma discuţiilor etc, etc. Şi atunci, de ce o face publică, dacă nu e sigur?

Se pare că Plahotniuc a avut nevoie ca ştirea să fie plasată în spaţiul discuţiilor publice. Să incite spiritele. Să pornească polemicile. E nevoie de timp ca opinia publică să se obişnuiască cu ideea şi, până la urmă, să se resemneze – la urma urmei, de ce Plahotniuc n-ar putea fi preşedinte? În RM e posibil orice, chiar şi un mafiot în fruntea statului. În R. Moldova e posibil ca un luptător neînfricat cu mafia, cum a fost Ion Butmalai, să fie găsit mort. Cu un pistol alături, de pe care au fost şterse amprentele digitale, şi cu două cartuşe la podea. E un semn şi un semnal celor care mai au de gând să lupte. Al doilea cartuş e de la glontele cu care va fi „sinucis” următorul curajos. Dacă se va mai găsi vreunul după lecţia de la Cahul.

Povestea cu procurorul Ion Diacov pare că e mai simplă, dar, paradoxal, în acelaşi timp destul de complicată. El spune lucruri directe despre corupţii de judecători şi procurori. El chiar dă amănunte picante despre şeful SIS-ului municipal. Pe de altă parte, nu par lipsite de sens întrebările pe care şi le pun mai mulţi observatori. Dacă Plahotniuc controlează întregul sisitem judiciar, dacă Pahotniuc controlează PDM, partid al cărui preşedinte de onoare este Dumitru Diacov, fratele acestuia ce face? Merge împotriva lor? Acţionează cu de la sine putere sau la comanda lui Plahotniuc? Dacă e la comandă, ce scopuri sunt urmărite? Dar dacă Ion Diacov, cunoscând bine sistemul din interior, chiar chiar spune ce crede fără să-i pese de frate-său şi de Plahotniuc? Nu exclud deloc această variantă.

Aşa cum vă spuneam, a fost format Guvernul şi am să vi-i prezint pe unii membri ai noului Cabinet de miniştri. Bineînţeles că este vorba despre un Guvern din umbră. Am început să creez această structură fiindcă ştiu că oamenii au obosit să urmărească acest spectacol absurd pe care îl joacă politicienii. Membri ai Guvernului din umbră pot deveni nu doar persoanele pe care vi le propun eu. Poate fi şi invers – propuneţi dumneavoastră oamenii pe care îi credeţi demni de aceste funcţii. Promit să-i invit la emisiune, să-i antrenez în discuţii, iar dumneavoastră, prin vot, la telefon sau sms, să decideţi cine rămâne sau pleacă din acest Guvern. Spre deosebire de partizanii pretinşi proeuropeni, Guvernul nostru este transparent. Aşadar, vă propun următoarele candidaturi: Ana Ursachi - director al Centrului Naţional Anticorupţie; Oazu Nantoi - ministru de Externe şi Integrare Europeană; Andrei Năstase - Procuror General; Mircea V. Ciobanu - ministrul Învăţământului, Culturii, Turism, Tineret şi Sport.