Cine este Alexander Rahr, decorat de Dodon. A justificat ocuparea Crimeei și l-a lăudat pe Putin

În Germania, Rahr a fost poziționat de presă într-o categorie numită „Putinversteher”, adică cei care îl înțeleg pe Putin, scrie într-o analiză pentru Europa Liberă scriitorul William Totok, cofondator al Grupului de Acțiune Banat.

De ziua independenței R. Moldova, președintele Igor Dodon a decorat mai multe persoane pentru că au contribuit la strângerea relațiilor cu Federația Rusă. Printre cei amintiți într-o postare pe site-ul președinției se numără istoricul rus de origine moldoveană Vladislav Grosul, autorul unor lucrări despre relațiile moldo-ruse, și Mihai Krotov, care coordonează în Duma de Stat a Federației Ruse relațiile în cadrul CSI. În textul de pe site-ul președinției Krotov este numit „promotor al ideii de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Euroasiatică”.

Dodon l-a mai decorat și pe publicistul specializat în chestiuni rusești Alexander Rahr, criticat de mulți în Germania pentru pozițiile sale pro-Kremlin, inclusiv cu prilejul anexării Crimeii. Intr-un interviu din 2011, analistul spunea că, pe termen lung, el ar vedea rezolvarea conflictelor înghețate din Moldova, Georgia si Nagorno-Karabah prin adoptarea modelului „Kosovo”, un punct de vedere impărtășit și promovat de Kremlin, adica prin recunoașterea independenței acestor regiuni secesioniste.

În Germania există o categorie de persoane pentru care presa a găsit o expresie ironică, percutantă: „Putinversteher”, adică, cei care-l înţeleg pe Putin. Cea mai viziblă personalitate din această categorie, din care fac parte politicieni, publicişti, analişti, oameni de afaceri şi manageri din industrie, este fostul cancelar social-democrat, Gerhard Schröder. El este cel care l-a etichetat pe Vladimir Putin drept un democrat pur („lupenreiner Demokrat”), ceea ce a stîrnit nu numai reacţii politice de respingere, ci şi un val ironii jurnalistice.

Teoreticianul şi analistul cel mai influent, care furnizează argumentele persoanelor denumiţi drept „Putinversteher”, este Alexander Rahr.

Mulţi îl considerau drept expertul cel mai calificat în ceea ce priveşte problematica rusă. Asta pînă în momentul cînd a justificat public anexarea Crimeii şi a explicat că pe „maidanul” din Kiev s-ar fi strecurat printre manifestanţi persoane în uniforme, finanţate de cercuri din Occident. După aceste declaraţii, Alexander Rahr a dispărut de pe monitoarele televiziunilor germane care-l invitau regulat şi unde, în mod regulat, şi-a emis tezele prin care relativiza politica autocrată a Kremlinului.

Cine a urmărit critic evoluţia acestui analist după sfîrșitul anilor 1990, a putut observa tendinţele sale de relativizare. Dovada în acest sens sînt cărţile şi studiile sale, publicate după anul 2000: „Vladimir Putin. ‚Germanul’ în Kremlin” („Wladimir Putin. Der ’Deutsche‘ im Kreml“ - 2000), „Putin după Putin” („Putin nach Putin” - 2009) şi „Prietenul rece. De ce avem nevoie de Rusia – analiza unui cunoscător” („Der kalte Freund. Warum wir Russland brauchen: die Insider-Analyse“ - 2011).

Publicista Barbara Kerneck a descris toate aceste cărţi drept încercarea impunerii unui „mit”, prin care Rahr a dorit să convingă opinia publică de faptul că politica Moscovei nu prezintă pentru nimeni niciun pericol.