Ce miniştri şi pentru ce ar putea fi demişi

Unele publicaţii au făcut chiar şi sondaje printre cititorii lor, cărora le-au solicitat să se dea cu părerea ce miniştri, în opinia lor, ar trebui înlocuiţi în funcţie. Şi dacă e să privim lucrurile obiectiv, pe unele segmente activitatea echipei guvernamentale lasă de dorit. Cu sau fără remanieri, dar cei cu putere de decizie trebuie să intervină pentru a schimba lucrurile.

Cel mai probabil, aceasta şi are în vedere Premierul Vlad Filat atunci cînd vorbeşte despre necesitatea schimbărilor în vederea sporirii eficienţii actului guvernamental. Judecînd după declaraţiile anterioare ale Premierului, remanierile vor începe cu reprezentanţii pe care partidul său i-a delegat la guvernare. Primii candidaţi ar putea fi ministrul Educaţiei, Mihail Şleahtiţchi, şi ministrul Afacerilor Interne, Alexei Roibu, faţă de activitatea cărora Premierul şi-a expus nemulţumirea în repetate rînduri în ultima perioadă. Aceşti miniştri sînt cel mai des criticaţi şi chemaţi la rapoarte în Parlament şi de oponenţii Premierului. Ministrului Educaţiei i se reproşează în special proasta gestionare a reformei în educaţie, dar şi situaţiile jenante în care nimereşte deseori instituţia pe care o conduce, gen gafele care vizează examenele de bacalaureat. Ministrului Roibu i se reproşează în special situaţia criminogenă din ţară şi faptul că, chiar dacă în acest domeniu a demarat un amplu proces de reformă, rezultatele nu se resimt încă.

Un alt posibil candidat la demisie ar putea fi Nicolae Platon, şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Aceasta pentru că administrarea fiscală nu a devenit mai bună şi acest lucru îl remarcă periodic toţi oponenţii Premierului. Iar gafele Fiscului, de genul impozitării fermierilor în luna martie, cînd, evident, ei nu au venit, pun şi o anumită presiune pe actuala echipă de guvernare. În plus, nici colectările la buget de pe urma activităţii Fiscului nu au devenit mai mari, iar plîngerile permanente că organele fiscale continuă, mai degrabă, să împiedice libera iniţiativă antreprenorială, decît să asigure o disciplină fiscală eficientă, se aud tot mai des. Pentru a te convinge de acest lucru este suficient să urmăreşti mass-media, declaraţiile şi conferinţele de presă, luările de atitudine ale patronatelor etc.

Despre miniştrii ce ar putea fi înlocuiţi în funcţie, dar care reprezintă alte partide decît cel al Premierului, se poate de judecat în baza ultimelor evenimente publice. Spre exemplu, raportul Comisiei parlamentare speciale care a investigat vînzarea de către Moldova, acum jumătate de an, a armamentului către Armenia (ţară aflată în conflict cu Azerbaidjan), scoate în evidenţă două nume: vicepremierul Valeriu Lazăr, ministru al Economiei, şi Vitalie Marinuţa, ministru al Apărării. Ambii au fost găsiţi vinovaţi de comiterea anumitor încălcări în acest proces şi aceasta fost o lovitură atît pentru imaginea Guvernului, în general, cît şi pentru imaginea partidelor care i-au delegat în funcţie – Partidul Democrat şi, respectiv, Partidul Liberal. În plus, indirect, lui Valeriu Lazăr i se poate reproşa şi gestionarea slabă a situaţiei legată de aprovizionarea Republicii Moldova cu produse energetice. Chiar dacă Ilarion Popa, viceministrul Economiei, responsabil direct de sectorul energetic, a plătit cu funcţia pentru gestionarea ineficientă a situaţiei, totuşi, el nu a fost decît un viceministru.

Un alt posibil membru al Cabinetului, care ar putea fi demis este Anatol Şalaru, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Acest Minister este cel mai „rupt” din corpul Guvernului, acţionează ca şi Guvern în Guvern, deseori obstrucţionînd chiar îndeplinirea angajamentelor pe care şi le-a asumat Executivul. Un exemplu, în acest sens sînt şi contradicţiile permanente dintre conducerea acestui Minister şi conducerea Guvernului la tema reformelor care vizează aderarea Republicii Moldova la spaţiul european aerian comun sau a celor care vizează reorganizarea unor structuri de stat aflate în gestiunea acestei unităţi a administraţiei publice centrale. În plus, nici situaţia legată de starea drumurilor, activitatea căii ferate din Moldova, eliberarea permisiunilor pentru transport auto internaţional nu este mai bună. La un moment dar presa a scris chiar că Premierul Vlad Filat avea pregătit demersul privind demiterea ministrului Şalaru şi a refuzat la intenţia de a-l semna în ultimul moment.

Un alt posibil candidat la demitere este şi ministrul Culturii Boris Focşa. Este ministrul care cel mai des nimereşte în situaţii neplăcute cu presa, iar la un moment dat jurnaliştii şi blogerii chiar iniţiaseră o campanie ce viza demiterea sa. În plus, şi Premierul Vlad Filat, în repetate rînduri, şi-a expus nemulţumirea vizavi de atitudinea ministrului faţă de importante evenimente ce ţin de domeniul pe care-l gestionează, cum ar fi, spre exemplu, pregătirea ţării către participarea la prestigiosul concurs Eurovision.

„Vîntul” demiterilor l-ar putea afecta şi pe vicepremierul Iurie Leancă, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Dar, în acest caz, nu va fi vorba de dorinţa Premierului sau a cuiva din membrii echipei de guvernare de a-l demite. Ministrul singur a declarat anterior că va demisiona dacă Moldova nu va obţine regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană pînă la finele anului curent. Iar pentru a obţine acest regim Moldova are de îndeplinit încă două condiţii: reformarea CCCEC şi adoptarea Legii antidiscriminare. Şi dacă în cazul CCCEC putem presupune că la un compromis se va ajunge şi această reformă va fi implementată, atunci în cazul Legii antidiscriminare sînt mari probleme şi este greu de spus cum vor evolua lucrurile. Aşa sau altfel, dar plecarea ministrului Leancă din Guvern va fi o mare pierdere pentru actuala guvernare, deoarece, incontestabil, este cel mai bun ministru de externe pe care l-a avut Moldova vreodată.

Se va ajunge la demiterea acestor miniştri sau nu, timpul va arăta. La moment cert este că eficienţa actului guvernamental lasă de dorit, iar situaţia poate fi îmbunătăţită doar prin măsuri de ordin radical.

Dumitru Spătaru