Atacurile lui Ghimpu sunt un grav derapaj

Invitată în calitate de comentator, Alina Ţurcanu, redactorul-şef al ziarului „Adevărul" Moldova, l-a întrebat de ce nu a reacţionat prompt după incidentul din Pădurea Domnească. Intervenţia l-a iritat pe deputatul liberal. „M-am săturat de presa asta cumpărată şi răscumpărată! Nu pentru asta am luptat ca astăzi să manipulăm, să amăgim lumea şi să exploatăm o tragedie", a răbufnit politicianul. „Măi, ruşine să vă fie, lingăi şi vânzători de ţară şi de oameni! Pentru un os... Doamne, de-aş putea cumpăra atâtea oase să vă dau ca să vă săturaţi odată şi odată!", nu şi-a mai stăpânit emoţiile fostul preşedinte interimar. Solicitaţi de noi, mai mulţi directori de instituţii media şi analişti politici susţin că un asemenea comportament este inadmisibil.

Petru Macovei, directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente Atacurile asupra presei sunt intolerabile într-un stat care se doreşte în UE. Cred că partenerii europeni ai Moldovei ar trebui să taxeze guvernanţii pentru asemenea declaraţii. În situaţia în care reprezinţi puterea, ţi-ai asumat nişte angajamente, inclusiv pe segmentul asigurării libertăţii presei, şi lansezi nişte acuzaţii nefondate, nu faci altceva decât să-ţi acoperi propria neputinţă de a influenţa starea de lucruri din ţară. Aceste afirmaţii sunt făcute cu rea-credinţă. Preşedintele PL a mai călcat pe această greblă. În reflectarea incidentului tragic din Pădurea Domnească au existat instituţii media care şi-au făcut meseria onest: „Adevărul", „Ziarul de Gardă", radio Europa Liberă. Sigur, au existat şi instituţii care au manipulat opinia publică şi au încercat să distragă atenţia de la concreşterea Procuraturii şi a judecătoriilor. Să faci un terci, să-i pui pe toţi într-un cazan şi să acuzi că toţi sunt cumpăraţi este dovada, în primul rând, a lipsei de discernământ în raport cu mass-media. Demonstrează că, în neputinţa de a promova nişte reforme, politicienii au găsit ţapul ispăşitor - jurnaliştii.

Alina Radu, directorul „Ziarului de Gardă"

Pe vremea comuniştilor, nu eram chemată la întâlnirile preşedintelui cu presa. Totuşi, odată, sub presiunea monitorilor europeni, am fost invitată la o întrevedere a lui Vladimir Voronin cu editorii. Am fost dezgustată de discursul lui. Vorbea despre „presa pozitivă", adică părtinitoare şi obedientă, şi despre „presa negativă", adică cea critică, independentă, anticomunistă. Nu m-am abţinut şi l-am întrebat: dacă nu-i place ZdG, atunci ce are cu BBC, Europa Liberă şi alte instituţii media cu tradiţii de zeci de ani de libertate de expresie. Seara, la NIT, doi reporteri de la „presa pozitivă" făceau praf ziarul nostru, fără drept la replică. Aşa era în 2008. Politicienii anticomunişti de atunci făceau declaraţii ferme în susţinerea „presei negative", spunând că guvernele trebuie criticate întotdeauna. Tot ei l-au dat de-o parte pe Voronin cu ajutorul mass-media, iar acum fac mai rău ca el, fac „cârpă" şi „ciolan" din jurnaliştii care îndrăznesc să-i critice. Doar monitorii europeni pot ajuta politicienii să accepte presa, apoi - votanţii moldoveni. E deja 2013.