Ambasadorul Moldovei la Moscova, chemat de Rogozin pentru “discuţii”
Noul reprezentant al preşedinţiei ruse pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, l-a primit ieri în audienţă pe Ambasadorul Moldovei la Moscova, Andrei Neguţa. Aceştia au discutat despre preconizata vizită a lui Rogozin la Chişinău. În aceeaşi zi, oficialul rus a confirmat, pe Twitter, intenţia de a vizita Chişinăul, Tiraspolul şi China.

„Seara am prezidat şedinţa pentru pregătirea vizitelor la Tiraspol şi Chişinău, precum şi în Republica Populară Chineză şi, cu conştiinţa curată, m-am întors acasă”, scrie Rogozin pe Twitter.
Reamintim că noul emisar al preşedintelui Rusiei în Transnistria a luptat cu arma în mâini de partea separatiştilor transnistreni, în timpul războiului din 1992. Faptul este recunoscut chiar de Rogozin, în cartea “Vrag Naroda”', publicată la Editura ALGORITM, Moscova, în anul 2006. Capitolul în care Rogozin relatează despre implicarea sa în conflictul de pe Nistru se numeşte „Calul Troian”.
„Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfârşitul lunii mai a anului 1992. Cunoşteam aceste locuri încă din anii 80, când am participat la un turneu unional de handbal. Peste câteva zile, m-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acţiunile militare din Transnistria. În ziua de 23 iunie, m-am întors în stânga Nistrului şi deja mă aflam în cadrul detaşamentului de voluntari din Rusia şi Ucraina, pe traseul Dubăsari-Râbniţa”, scrie Dmitri Rogozin, în cartea sa.
În aceeaşi carte, Rogozin enunţă o serie de aprecieri dure la Adresa autorităţilor moldoveneşti şi face o analiză tendenţioasă a conflictului de pe Nistru.
„Detaşamentele înarmate de fascişti români şi moldoveni au invadata Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detaşamente ale armatei transnistrene: cazaci, garda militară, voluntari”, notează autorul.
„Soarta conflictului a fost decisă de ostaşii Armatei a 14-a. Mulţi dintre aceştia au luptat cu arma în mâini în armata transnistreană. Trădaţi de comandanţii lor, dar devotaţi Rusiei, soldaţii au trecut de partea poporului transnistrean, ridicându-se în apărarea acestuia”, mai spune Rogozin.
„Acest război a fortificat poziţiile republicii moldoveneşti nistrene şi a poporului său glorios, căruia până în prezent comunitatea internaţională îi respinge dreptul la autodeterminare şi propria statalitate”, se mai conţine în lucrarea citată.


