Vasile Sturza: „Chişinăul trebuie să propună un proiect propriu de statut pentru Transnistria”
TRIBUNA va publica, începînd cu ziua de astăzi, o serie de interviuri cu consilierii Preşedintelui Nicolae Timofti, în cadrul cărora vom încerca să aflăm viziunile lor despre domeniile de care sînt responsabili, dar şi aspecte ce-i caracterizează ca şi oameni. Deoarece anterior am publicat deja un interviu cu Ion Păduraru, Secretarul General al Aparatului Preşedintelui, vom începe această serie de interviuri cu Vasile Sturza, consilier prezidenţial responsabil de domeniul reintegrării ţării.

T: Domnule Sturza, au trecut aproximativ trei luni de la numirea Dvs. în funcția de consilier responsabil de domeniul reintegrării. Ați activat şi în calitate de consilier al Dlui. Lupu, iar acum îl consiliați pe Dl. Timofti. Ce presupune activitatea pe care o desfășurați?
V.S.: Domeniul sau problematica transnistreană pentru mine este una bine cunoscută de mai mult timp, consultînd în aceste probleme și președinții țării de pînă la Dl. Marian Lupu. Misiunea mea în calitate de consilier este de a informa, într-un mod profesionist, Președintele țării despre evoluțiile problematicii transnistrene și de a prezenta propuneri la subiect.
T: Ați activat în calitate de Ambasador al RM în Bulgaria, Ambasador al RM în Rusia. Vă este dor de acea perioadă? Ați reveni în serviciul diplomatic?
V.S.: După mine, o profesie mai diversă, prin tot ceea ce faci, mai interesantă și cu mai multă responsabilitate decît cea de diplomat nu există. Este o profesie care, prin specificul și misterul său, a trezit întotdeauna respectul și aprecierea societății. A reprezenta țara în străinătate este un privilegiu enorm. Un ambasador, prin definiție, este obligat să promoveze interesele țării sale în țara de acreditare, să protejeze cetățenii țării aflați acolo, să informeze obiectiv și în permanență șeful statului despre evoluția relațiilor diplomatice bilaterale și tendințele acestora. Acest lucru, cu multă responsabilitate, l-am făcut mai mult de şase ani în Bulgaria (reprezentând prin cumul: Serbia, Macedonia, Albania), iar apoi în Rusia (Kazastan și Uzbekistan). Revenirea la acest domeniu de activitate cred că ar accepta-o oricine.
T: Cum apreciați ultimele evoluții din domeniul reintegrării ţării?
V.S.: Conflictul transnistrean continuă să fie cea mai tragică pagină din istoria Republicii Moldova. În acest conflict și-au pierdut viața mulți oameni nevinovați, mulți au fost răniţi, multe persoane s-au refugiat din zona de conflict şi nici pînă astăzi nu se pot întoarce la casele lor. Diferendul transnistrean a dus la divizarea ţării şi societăţii moldovenești. Înghețarea conflictului transnistrean oferă Republicii Moldova un statut de regiune instabilă în Europa, contribuie la evoluția proastă a relaţiilor cu statele vecine – Ucraina, România – şi, în special, cu Federaţia Rusă.
Viitorul statalităţii şi identităţii politice a Republicii Moldova este în mare parte determinat şi condiţionat de evoluţia acestui subiect, iar lipsa unei soluţii în această problemă este cel mai semnificativ impediment pentru dezvoltarea politică, economică şi socială a țării noastre.
În pofida acestui fapt, Chişinăul nu a reuşit întotdeauna să-şi structureze o conduită consecventă în soluționarea acestei probleme, procesul de negocieri din ultimii opt ani fiind mai degrabă unul formal şi mimat, iar din aceste considerente mai multe acţiuni unilaterale şi netransparente s-au răsfrînt negativ asupra Republicii Moldova.
T: Ce paşi mai trebuie să facă țara noastră pentru a fi reintegrată? Se muncește suficient în acest sens?
V.S.: Restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova poate fi asigurată în exclusivitate prin mijloace paşnice în cadrul formatului 5+2, avînd la bază standardele şi valorile democratice. În acest context, în cadrul negocierilor, Republica Moldova trebuie să dea dovadă de un comportament responsabil şi previzibil pentru a se asigura de susţinerea tuturor partenerilor internaţionali implicaţi în proces – OSCE, UE, Rusia, Ucraina și SUA.
În procesul identificării unei soluții viabile, Chişinăul trebuie să propună un proiect propriu de statut, dar nu să conteze pe o „soluție” venită din partea unor actori implicați în negocieri. Moldova, fără o strategie bine pusă la punct, are o poziţie vulnerabilă în cadrul negocierilor. Exemplu elocvent în acest sens – ultimele discuții din societate despre federalizarea Republicii Moldova. Procesul de reglementare a diferendului trebuie să fie transparent atît din interior, cît şi din exterior. În caz contrar, orice proiect ar avea acelaşi efect „Kozak”. Problema transnistreană nu trebuie politizată sau divizată pe principii partinice și concurență politică. Transnistrenii (și nu numai ei), care se opun rezolvării acestei probleme, imediat au înțeles acest lucru, care este exploatat la maximum.
T: Povestiți-ne despre familia Dvs. și despre ce va place sa faceți în timpul liber.
V.S.: Sînt căsătorit. Soția mea este medic de profesie. Avem doi copii – Cristina și Victor – cu studii bune, de calitate. Cu regret, ambii sunt plecați din țară. Cea mai mare bucurie la moment este nepoțelul, adus pe lume de Cristina. Timpul liber este dedicat cărții, sportului. Sîntem amatori ai teatrului și filmului bun.
T: Vă mulţumim pentru interviu.


