Valentina Buliga: „Multe am de spus despre ce se întîmplă în politica moldovenească”

T: Doamna Buliga, ocupaţi funcţia de ministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei deja de trei ani. Cu ce realizări vă mîndriţi?

V.B.: La această etapă, pot să confirm doar că am reușit nu tot ce mi-am propus. Domeniul social este unul complicat, sensibil, unul care trebuia reformat încă cu zeci de ani în urmă. Dar am pus oricum temelia unor începuturi frumoase, care, sper, în cel mai apropiat timp, să dea rezultatele ce le așteptăm. Încercăm și luptăm de fapt cu sărăcia, construind un sistem de ajutor social sau de asistență socială bazat pe evaluarea veniturilor. În pofida tuturor greutăților pe care le avem în acest sistem, oricum s-a reușit să venim în sprijinul multor familii, care nu au luat calea pribegiei, dar au rămas în țară. Am ratificat un document foarte important - Convenția Națiunilor Unite pentru protecția persoanelor cu dizabilități, în baza căreia am elaborat o nouă lege-cadru, care, de fapt, schimbă totalmente atitudinea, viziunea vizavi de drepturile acestor persoane și responsabilitățile față de ele. Am reușit să încheiem, pe parcursul acestor trei ani, şase acorduri privind securitatea socială a cetățenilor migranți peste hotarele țării, aranjamentele administrative ale acestor acorduri fiind în număr de opt. Am făcut, în sfîrșit, recensămîntul copiilor pentru că țara nu cunoștea cîți copii are rămași fără grijă părintească. Am dezvoltat noi servicii, am pus temelia unui sistem de protecție a copiilor sub o nouă formă cum ar fi adopția, pentru că nu am avut nici cadru legislativ, nici structuri create, nici responsabilități, nici un registru atît al copiilor, cît și al adoptatorilor. Am încheiat de fapt trei acorduri (două semnate și unul urmează să-l semnăm) privind migrația de muncă. Este vorba despre acordurile cu Italia și Israel, iar la etapa de semnare este cel cu Federația Rusă.

Multe lucruri am realizat în acești trei ani de zile, dar chiar m-ați surprins cu această întrebare și cred că am mai putea avea încă un interviu, unde, în detalii, am trece în revistă ce am realizat eu împreună cu colectivul și instituțiile subordonate.

T: Totuşi, cetăţenii sînt nemulţumiţi. De ce ei nu au sesizat acest schimbări în bine?

V.B.: Perioada în care promovăm aceste reforme este una dificilă pentru că criza financiară mondială, circumstanțele regionale, realitățile din țară nu permit să avem rezultatele pe care noi le așteptăm. Da, există încă o percepție în rîndurile cetăţenilor şi o anume nemulţumire (nu pot spune că e greșită), dar eu vreau să fiu optimistă, împreună cu cetățenii țării mele, și cred că aceste rezultate bune le vom resimţi. De obicei, cetățenii sînt tentați să vadă orice reformă prin prisma propriei persoane, dar, de multe ori, aceste rezultate nu sînt simțite și palbabile astăzi, ci într-un viitor îndepărtat. Cred că aici avem multe rezerve şi la capitolul comunicare, lămuriri, schimbare de atitudine și toate acestea luate împreună vor schimba percepția față de ceea ce se întîmplă de fapt în domeniul social.

T: Ce a fost cel mai dificil în aceşti trei ani de guvernare? Ce nu aţi reuşit să faceţi?

V.B.: Mi-aș fi dorit ca toți actorii implicați în reformarea acestui sistem să-şi aducă propria contribuție. De multe ori, se lasă totul doar pe seama Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, a Inspecției Muncii sau a CNAS, neînțelegîndu-se de fapt că fiecare își are rolul său - atît autoritățile publice locale, cît și persoanele fizice sau chiar juridice. Anume această conjugare de eforturi eu încă nu o văd. Necesitatea reformării nu este înțeleasă de mulți și nu se contribuie. Domeniul social este unul unde fiecare își are rolul său - atît organele statului, cît şi patronatele şi sindicatele. Şi aici impresia mea este că încă nu am reușit. Nu am reuşit să ne conjugăm eforturile, să avem o activitate în comun pentru un beneficiu comun.

T: Cînd cetăţenii Republicii Moldova se vor bucura de protecţie socială şi de pensii la nivelul cuvenit?

V.B.: Atunci cînd vom înțelege cu toții că, pentru a avea o pensie mare, trebuie să avem şi contribuții. Atunci cînd vom lupta cu toții ca să scoatem din întuneric o parte a economiei tenebre, atunci cînd vom munci pentru a avea cu adevărat mai multe persoane angajate legal, atunci cînd numărul de contribuabili și valoarea contribuției va fi una pe măsură, atunci cînd vor înţelege toţi că reformele nu sînt de dragul reformelor sau se efectuează pentru că aşa vrea Buliga sau Guvernul, atunci cînd vom avea această înțelegere comună eu cred că lucrurile se vor schimba. Pentru că, dacă o să vă dau un simplu exemplu cu vîrsta de pensionare în cazul cadrelor didactice, veţi vedea că ne confruntăm acum cu probleme la care nici eu nu găsesc soluția. Pe de o parte, avem persoane capabile să muncească și vor să muncească, iar modificările care au fost făcute nu le permit acest lucru. Pe de altă parte, avem tineri care vor să muncească, dar nu avem locuri de muncă. Să găsești un echilibru în această situaţie este foarte complicat. De aceea, repet: trebuie să avem o responsabilitate comună și o înțelegere în profunzime a ceea ce urmează să facem și a ceea ce avem de făcut.

T: Am observat că sînteţi foarte activă pe linie de partid. Dvs. şi echipa din care faceţi parte sînteţi mulţumiţi de cum au evoluat lucrurile în ţara noastră de cînd PDM, alături de PLDM şi PL, au venit la guvernare?

V.B.: Eu cred că se putea de făcut mult mai bine unele lucruri. Dacă cu adevărat programul de guvernare era o carte de muncă a fiecărui minister și a Alianției în întregime, dacă am fi avut stabilitate de la începutul mandatului şi fiecare partid nu ar fi trebuit să se gîndsească la poziţia sa în ochii electoratului, dacă nu reveneam la unele lucruri pe care trebuie de pus punct încă în anii 1989 – 1990 şi nu ne-am fi văzut despărţiţi de anumite viziuni, cred că lucrurile ar fi evoluat mult mai bine.  Sînt sigură că rezerve pentru mai bine încă sînt.

T: De ce e atît de complicat de făcut schimbările pe care le-aţi promis atunci cînd aţi venit la guvernare?

V.B.: Pentru că nu există o abordare multidimensională, nu există o înțelegere și un angajament comun. Pe parcursul anilor, Republica Moldova s-a confruntat cu multe fenomene care nu erau cunoscute de noi, cu fenomene foarte sensibile, dificile, cu consecințe grave asupra dezvoltării umane şi economice și, atunci cînd nu există acest sprijin popular sau această înțelegere, este mai complicat de avansat. Noi muncim în această direcție, punem accent pe o mai bună comunicare, pe mai multă informare cu dovezi, cifre, cu argumente, dar oricum este complicat. Aceasta este și un impediment în realizarea tuturor reformelor pe care le-am preconizat. La fel, să nu uitați că noi în cadrul Alianției sîntem trei partide, pe alocuri foarte diferite, și aceasta tot este un impediment. Este complicat - o simt pe propria piele atît în comisiile parlamentare, cît și în plenul Parlamentului. Trebuie să fii „dotat” cu multe argumente, cu multe cifre ca să convingi să fie susținut un proiect sau altul.

T: Apropo, dacă îmi aduc bine aminte, în programul electoral al PDM se promitea ajutor financiar de 5 mii de lei la înregistrarea căsătoriei, 2500 lei - la naşterea primului copil, 5 mii - la naşterea celui de-al doilea, iar pentru următorii – cîte 7500. Tot acolo se mai spunea că în anul 2012 pensia media pe ţară va fi de 2500 lei. Cînd vor fi realizate aceste promisiuni?

V.B.: Dacă am fi guvernat noi de unii singuri… Aşa ținem cont de ceea ce ni se oferă de la bugetul de stat, pentru că îndemnizația pentru primul copil este cu adevărat oferită din bugetul de stat și din bugetul asigurărilor sociale. Fiind și ministru, dar şi exponent a PD, am propus o majorare mai esențială. Am avut indicatorii de la Ministerul Finanțelor și am reușit să promovăm o majorare doar cu trei sute de lei toți trei ani la rînd, în pofida tuturor greutăților. Chiar dacă unii comentatori și analiști politici spuneau că nu vom majora nimic, oricum componenta socială a bugetului de stat este una importantă. Clar că mi-aș fi dorit mai mult. Spre exemplu, avem unele acţiuni care aşa şi nu vor fi realizate din cauza lipsei de bani – estimativ e vorba de circa 60 mil. lei în 2013. E vorba de reparaţii, dotări etc. Dar bugetul se mai schimbă pe parcurs şi rămînem optimişti. Vom încerca să venim şi în continuare cu argumente, dar deciziile nu le ia doar Ministerului. Mai este şi Guvernul, şi Parlamentul.

T: Ce vă deranjează în politica moldovenească?

V.B.: Eu am declarat o dată, după un scrutin electoral, că multe am de spus despre ce se întîmplă în politica moldovenească, chiar și electoratului moldovenesc i-aș spune multe lucruri, dar cred că voi face acest lucru atunci cînd voi decide că nu mă voi mai ocupa cu politica. Îmi place să fim mai consecvenți, să avem idei naționale, care să ne unească în jurul lor. Să lăsăm într-o parte ambițiile, orgoliile personale și să ne gîndim mai mult la țară. Eu, spre exemplu, prefer să lucrez aşa şi mi-aș dori ca mai mulți politiceni să gîndească așa. Dar este dreptul lor să gîndească şi să acţioneze cum vor.

T: Ce V-a „furat” funcţia de ministru, în sens timp liber, hobby etc.?

V.B.: Mi-a „furat” foarte mult timp personal, confort, liniște şi mi-a oferit nopți nedormite, griji mai multe. Pe alocuri, sînt părtaşă a suferințelor pe care le au foarte multe familii de moldoveni pentru că nu trec pe lîngă urechele mele sau pe lîngă ochii mei ceea ce văd şi ceea cu ce mă întîlnesc zilnic. Regret că nu am posibilități mai mari să-i ajut, regret că țara nu are mai multe capacități ca să oferim cetățenilor noștri locuri de muncă decente aici. Mă întristează de fapt numărul de cetățeni care au plecat peste hotarele țării și nu mai doresc să se întoarcă acasă.

T: Dacă ar fi să reveniţi la anul 2009, ce aţi schimba? Aţi mai accepta funcţia de ministru?

V.B.: Cred că da. Chiar dacă a fost greu și am fost privată de acele lucruri pe care le-am menționat mai sus, dorința mea de a schimba situaţia, de a face ceva în această țară, de a construi de fapt un sistem de protecție socială viabil, durabil, indiferent de cine va veni la guvernare, eu cred că m-ar face să accept din nou această funcție. Aceasta chiar dacă este foarte complicat, foarte dificil pe alocuri, mulţi neînţelegînd că soluţionarea unor probleme nu depinde doar de mine, dar de mai multe circumstanțe și de mai multe decizii.

T: Şi, în final: Cum vă doriţi să arate R. Moldova în 2014, atunci cînd, cel mai probabil, vor avea loc alegeri parlamentare?

V.B.: Îmi doresc ca în perioada de timp rămasă pînă la alegeri să muncim toți împreună, să facem societatea partener al reformelor noastre, să înțelegem că poate astăzi este dificil și greu, dar mîine vom reuși. Doar atunci cînd vom avea acest parteneriat între noi, clasa politică, societate, agenți economici și toți acei care doresc să trăiască într-o țară frumoasă, cu un nivel de bunăstare ridicat, vom reuşi să realizăm obiectivele stabilite. În acest caz, în 2014 vom vorbi nu doar de declarații, dar şi de ceea ce am realizat. Mai sus spuneam că am pus temelia unor începuturi. În 2014 nu vreau să vorbim doar de începuturi, ci de reforme finalizate, cu impact direct asupra cetățenilor, ca ei, pe lîngă faptul că vor profita de aceste garanții, să fie și parte a acestui proces, a acestui circuit economic și social, care, în final, să-i dea Republicii Moldova acel nivel de bunăstare, de dezvoltare economică care va face ţara noastră din nou atractivă pentru propriii cetățeni. Pentru că dacă ei nu o să creadă în viitorul acestei țări, atunci cine să mai creadă? Ţara sîntem noi şi tot ceea ce facem e pentru noi.

Text: Oxana Mititelu