Un judecător a vrut să devină avocat. Cererea sa a fost refuzată

Acesta s-a adresat în instanță, motivând că prin hotărârea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a fost respinsă cererea sa, deoarece nu întrunește condiţiile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură. Mai exact, în momentul depunerii cererii, acesta activa în calitate de judecător, scrie bizlaw.md.

Reclamantul susține că hotărârea Comisiei este ilegală și a trimis o cerere prealabilă către Comisia de licențiere a profesiei de avocat, care a fost respinsă. Reclamantul susține că hotărârile adoptate sunt acte ce denigrează imaginea Comisiei de licenţiere, dar și a profesiei de avocat. Și asta pentru că actele nu corespund condiţiilor de formă şi conţinut ale unui act oficial, pentru că nu este indicat în baza căror motive şi temeiuri a fost respinsă cererea depusă, inclusiv şi cererea prealabilă. La fel, reclamantul este nemulțumit că nu au fost indicate care condiţii prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură nu le întruneşte, dar și modalitatea de votare.

Mai mult, reclamantul consideră că acţiunile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat urmează a fi examinate prin prisma Legii cu privire la asigurarea egalităţii, prevederile căreia, în mod repetat, dovedesc interpretarea şi aplicarea discriminatoare a legislaţiei în cazul ce-l priveşte.

La fel, magistratul susține că nu poate fi acuzat că a încălcat art. 21 alin. (4), prin prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice, care pot servi drept temei pentru neadmiterea în profesia de avocat, deoarece este stabilit că de aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază şi persoanele care, după demisia din funcţia de judecător, au continuat să activeze în domeniul dreptului. Magistratul mai spune că normele de drept trebuie aplicate într-o aşa manieră, încât să nu fie încălcate drepturile la muncă şi la viaţa privată garantate de legislaţia naţională şi protejate de CEDO.

Prin urmare, eventuala invocare de către Comisie a incompatibilităţii sale la admiterea în profesia de avocat în condiţiile art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, nu ar avea temei legal, cu atât mai mult că cerinţa imperativă de neparticipare în alte activităţi profesionale, faţă de candidaţii scutiţi de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare, în lege nu este prevăzută şi respectiv nu este interzisă.

Prin hotărârea instanței de fond a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a judecătorului. S-a recunoscut ilegal refuzul de a-l admite în profesia de avocat. Comisia de licențiere a fost obligată să-l admită în avocatură. Uniunea Avocaților a depus apel în care a precizat că magistratul trebuia să se adreseze doar după demisia din funcția pe care o deține. În cererea de apel se mai spune că, în privința persoanelor care au o vechime de muncă în funcția de judecător de cel puțin 10 ani, legea condiționează dreptul acestora de a solicita eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, de un termen de 6 luni. Începutul curgerii termenului fiind determinat de demisia-desfacerea contractului individual de muncă din proprie inițiativă. Solicitantul, însă, în momentul depunerii cererii nu era demisionat și pe parcursul examinării cererii și-a continuat activitatea.

Prin urmare, decizia Curții de Apel Chișinău a casat hotărârea instanței de fond, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.