Un bătrân a murit în timp ce protesta în faţa parlamentului

Am trecut strada îngrozit, dar înaintea mea a ajuns o echipă a poliției rutiere și a aruncat peste el o folie de plastic. Nu știam de ce murise. Ceea ce mă izbise însă, și de aia mă oprisem pe celălalt trotuar să-l urmăresc, e că bătrînul, până să moară, se întorsese cu fața spre clădirea parlamentului și scanda lozinci contra puterii.

-Tâlharilor, ne-ați furat revoluția din 7 aprilie!

-Noi am ieșit în piață pe 7 aprilie și v-am adus pe voi la putere și voi ne-ați scuipat în gură.

-Vrem capul lui Papuc!

-Vrem pensiile și salariile promise!

-Vrem locuri de muncă!

Scanda cu atâta putere și cu atâta suflet că strigătele lui se auzeau și pe partea cealaltă a străzii. Se mai opriră câțiva trecători să-l asculte. Câțiva pietoni îl înconjurară pe trotuarul din fața parlamentului și îl priveau cu admirație, dar apoi făcură picioare și-l lăsară singuri. Probabil, se grăbeau la serviciu sau te miri unde.

-Eu v-am votat și voi ați dat de mine de toți pereții. M-ați dus de nas. M-ați aburit!

Nu știu de când scanda, numai eu îl urmăream de vreo douăzeci de minute. Un echipaj al poliției stătea dosit în tufarii din coasta cinematografului Patria, fiind gata să intervină, în caz că bătrânul s-ar fi dat la gesturi mai violente. Dar bătrânul doar scanda. Era numai bojoci, dar strigătele sale le auzeam deslușit. Probabil, participase și el la protestele din 7 aprilie și rămase foarte dezamăgit de faptul că unii protestaseră, iar alții se folosiră de curajul lor pentru a accede în parlament. Dezamăgirea bătrânului care ieșise singur la proteste cu câteva zile înainte de 7 aprilie mai avea și alte explicații. Un băiat de-al lui, aveam să aflu asta ascultându-i strigătele, fusese umflat de poliție în acele zile și maltratat în beciurile întunecoase, iar polițiștii n-au fost pedepsiți nici azi, ba chiar au fost avansați, pe când băiatul său a fost nevoit să plece din țară, și acum e undeva prin Portugalia.

Deodată, în timp ce scanda, bătrânul se prăbuși ca secerat pe trotuarul din fața parlamentului și muri pe loc.

În timp ce mă îndepărtam de protestatarul care muri fulgerător în toiul unui protest singular mă gândeam că acesta, probabil, reprezintă plenar imaginea a ceea ce s-a întâmplat cu revoluția din 7 aprilie. Și cu uriașa revoltă de atunci.

Bătrânul care a murit fulgerător în timp ce se revolta că ne-a fost furată revoluția  din 7 aprilie, era acoperit cu o folie de plastic de polițiști, pe când cei care ne furaseră revoluția din 7 aprilie treceau râzând zgomotos spre intrarea în parlament, încălțați în niște pantofi negri și strălucitori.

Revoluția din 7 aprilie încă mai continuă să facă victime la șase ani de când se produsese.  Din păcate, așa și nu am aflat cum îl chema pe acel bătrân care protesta în fața parlamentului.

Strigătele lui îmi mai răsună și acum în urechi.