Traficanții de cetățenie te fac român cu acte false

Stalin nu s-ar fi amuzat deloc dacă ar fi aflat că un nepot de-al său pe nume Vladimir mai are puțin și obține cetățenia română, pașaportul românesc și implicit dreptul de a munci în Uniunea Europeană. Bunicii lui Vladimir au fost cetățeni ai României, fiind născuți la începutul secolului XX, cu mult înainte ca țara să intre în Uniunea Europeană. Și-au pierdut cetățenia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, atunci când România a cedat rușilor Basarabia. Astăzi, Vladimir are tot dreptul să primească cetățenia română care le-a fost luată bunicilor. Pe bunica lui o cheamă Svetlana Aliluieva și are același nume și dată de naștere ca a fiicei fostului dictator sovietic.  

Vladimir se numără printre miile de basarabeni cu origini românești care privesc granița dintre România și Moldova ca pe o simplă invenție birocratică. Dar Vladimir are un secret față de oficialii care sunt cât pe ce să-l lase să intre în Uniunea Europeană, pentru că și bunicii lui, la fel ca granița, sunt tot o invenție. Conform actelor pe care le-am obținut de la arhivele de stat din Republica Moldova, ilustra bunică a lui Vladimir s-a căsătorit cu Ostap Bender, un șarlatan notoriu, personaj de ficțiune din romanele lui Ilf și Petrov: „12 scaune“ și „Vițelul de Aur“. 

Actele pe care ni le-a înmânat oficialul de la arhiva din Chișinău sunt pline de coincidențe istorice, tocmai pentru că așa le-am solicitat. Ostap Bender s-a născut pe 28 iunie 1914, exact în ziua în care arhiducele Franz Ferdinand era asasinat la Sarajevo, fapt ce a dus la declanșarea primului război mondial. Ostap și Svetlana s-au căsătorit, conform acelorași acte, pe 2 septembrie 1945, chiar în ziua în care Japonia se preda necondiționat americanilor. Este puțin probabil ca o femeie care are numele fiicei lui Stalin să se fi căsătorit cu un escroc notoriu din romane chiar la finalul războiului. 

Pașaport pentru Europa

Astăzi, totuși, este foarte posibil ca o persoană care pretinde că are asemenea bunici să-și cumpere dreptul de a munci în Uniunea Europeană. Răbdare, bani și relații printre intermediarii de cetățenie și oficiali corupți de la București și Chișinău este tot ce are nevoie pentru a ajunge în Europa. Moldova a fost parte a României între 1918-1940 și 1941-1944, când a fost anexată Uniunii Sovietice, devenind republică independentă în 1991. În același an, Bucureștiul a adoptat o lege prin care cetățenilor români și descendenților lor care și-au pierdut cetățenia din motive neimputabile lor li se dădea dreptul să-și redobândească, în urma unei cereri, cetățenia română. De atunci, oficialii români au procesat aproape 225.000 de cereri de cetățenie venite din partea basarabenilor, așa cum arată un raport din aprilie 2012 al Fundației Soros. Acest raport conține date trimise fundației de autoritățile române, dar unele cifre încă sunt subiect de dispută. În lipsa unor date exacte, raportul Soros arată că cifra de 225.000 este cea mai aproape de realitate referitoare la numărul celor care au redobândit cetățenia română în ultimii 20 de ani.

Numărul cererilor pentru redobândirea cetățeniei de către basarabeni crește continuu, această creștere fiind strâns legată de modificările survenite în legislația românească, dar mai ales de aderarea României la Uniunea Europeană. Moldova este cea mai săracă țară de la granița Uniunii Europene, mulți dintre cetățenii ei muncind peste granițe pentru un trai mai bun. În același raport se mai menționează că cererile de redobândire a cetățeniei române sunt procesate mai rapid începând cu 2007, din totalul de cereri mai mult de jumătate, aproximativ 116.000, fiind rezolvate în ultimii patru ani. Mulți basarabeni privesc pașaportul românesc ca pe un șperaclu pentru a intra în Uniunea Europeană. 

Acest fapt este menționat și de procurorii români care au investigat și au trimis în judecată o rețea de aproape 40 de intermediari și angajați ai statului care se ocupa cu vânzarea de cetățenie. „Dobândirea cetățeniei române are o importanță deosebită pentru cetățenii moldoveni, întrucât, în baza acesteia, pot obține pașaportul românesc cu care se pot deplasa, fără a mai solicita viză, în țările Uniunii Europene, pentru a presta diverse activități lucrative“, se arată în documentele Parchetului General. 

Cetățenie pe ușa din dos

Basarabenii cer în mare parte cetățenia română și implicit pașaportul românesc pentru a munci în Uniunea Europeană, arată procurorii. Acest fapt a fost confirmat, dar nu public, și de un oficial al Autorității Naționale pentru Cetățenie de la București, oficial care a precizat că basarabenii nu au arătat deloc un interes vădit pentru cetățenia română până în 2007, data integrării României în Uniunea Europeană. Cetățenii Republicii Moldova au câteva motive să caute să obțină cetățenia română, mai ales cei care sunt îndreptățiți să o redobândească. Președintele Traian Băsescu spunea în 2009 că aproape 800.000 de basarabeni, adică aproape un sfert din populația Republicii Moldova, așteaptă cetățenia română și a promis în mod repetat că procesul birocratic va fi redus.

Totuși, acest articol va arăta că cetățenii moldoveni preferă să-și facă rost de cetățenie română pe canale neoficiale. Ei plătesc în mod frecvent sute de euro unor intermediari în speranța că cererile le vor fi rezolvate mai repede. Basarabenii care nu au experiență în ceea ce privește procesul de redobândire a cetățeniei române riscă să fie trași pe sfoară atunci când folosesc intermediari. Dar căile neoficiale de a dobândi cetățenia s-au dovedit a fi foarte eficiente și aduc în prim plan, așa cum vom arăta în acest material, dovezi ale existenței unor bunici români, care de fapt nu au existat. Uniunea Europeană nu intervine în procesul de acordare a cetățeniei în statele membre, această decizie aparținând fiecăreia dintre țările Uniunii. Totuși, politica României de a acorda cetățenie celor de dincolo de Prut a fost criticată ca reprezentând un acces pe „ușa din dos“ a UE cetățenilor moldoveni. În 2010, Pierre Lellouche, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, justifica amânarea intrării României în Schengen referindu-se la situația frontierei cu Republica Moldova, care „rămâne prost controlată din cauza distribuirii dincolo de frontieră a mii se pașapoarte românești“.

Aceeași idee a urmat-o și succesorul lui Lellouche, Laurent Wauquiez. Aceste reacții par să fi venit în urma declarațiilor președintelui României, Traian Băsescu, care în aprilie 2010 declara că obiectivul României este să satisfacă lunar 10.000 de cereri de redobândire a cetățeniei și că statul român are resursele necesare pentru a face acest lucru. Doi ani mai târziu, în aprilie 2012, Fundația Soros a publicat un raport care arăta că aceste temeri nu sunt justificate și că nu există dovezi care să ducă la concluzia că cetățenii moldoveni dau busna în Europa. În același studiu se critică și declarația președintelui Băsescu conform căreia aproape 800.000 de moldoveni doresc cetățenia română. 

„Documente reale“

Investigația noastră dovedește existența unei piețe negre pentru obținerea cetățeniei române, dar nu am putut ajunge la concluzia că România contribuie la migrația în cadrul UE, folosind „ușa din dos”, așa cum mulți oficiali europeni se tem. Într-adevăr, mulți cetățeni moldoveni folosesc intermediari, dar doar pentru simplul fapt că nu au răbdare cu birocrația românească. Conform procurorilor care au dezmembrat rețeua de care care vorbeam mai sus, această piață este atractivă chiar și pentru cei îndreptățiți să ceară cetățenia română pentru că intermediarii sunt mai eficienți decât canalele oficiale, pentru că în mod normal cetățenia română se acordă într-un interval de până la șase ani. Unii dintre basarabeni folosesc intermediarii pentru că ei deja muncesc ilegal în unele state ale UE și nu-și pot părăsi locul de muncă pentru a depune cererea pentru cetățenie pentru că li s-ar interzice accesul din nou în acele state. 

Cu ajutorul personajului nostru Vladimir, doritor de cetățenie română, am arătat că este greu de făcut distincția între cei care sunt îndreptățiți să primească cetățenia română și cei care folosesc documente de felul pe care noi le-am folosit. După ce am făcut rost de certificatele de naștere și de căsătorie ale Svetlanei Aliluieva și Ostap Bender, am folosit același intermediar pentru a primi și cazierul judiciar moldovenesc și cel românesc care arată că Vladimit nu a avut probleme cu legea. După câteva zile le-am primit, cel românesc fiind semnat de subcomisarul de poliție George Liviu Stan de la Poliția Capitalei. Am mers cu aceste documente la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie unde un inspector de specialitate a precizat că actele par reale și că mai trebuie îndeplinite câteva formalități. Actele pe care le-am prezentat au ștampile și semnături ale instituțiilor moldovenești.