Temperaturile reci le dau mari bătăi de cap oamenilor de la țară

Temperaturile reci le dau mari bătăi de cap, așa că sunt nevoiți să facă focul în sobe de dimineață și până seara. Chiar dacă în calendar avem ultima zi de iarnă, stocul de lemne al unora le-ar ajunge cam încă pentru jumătate de sezon rece, scrie protv.md.

Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: „Casele parcă au cușme albe, drumul este înzăpezit, iar timpul pare înțepenit. Miros de lemne arse și ger care pișcă cu tărie de obraji... La țară, ultima zi de iarnă se simte mai ceva ca în poveștile lui Druță”.

Pe matușa Iulia din satul Suruceni, Ialoveni, am găsit-o la gura sobei, pregătind mâncare caldă pentru păsările din gospodărie. Femeia spune că pe așa un ger orice vietate trebuie îngrijită cum se cuvine.

„Am dat dimineața și a înghețat apa la găinușe. Dacă vrei ouă trebuie să-i cauți cinstea, dăi mancare caldă și apă caldă”.

Primăvara e la ușă, dar femeia se teme că s-ar putea să nu fie tomai cum spune calendarul, așa că și-a făcut provizii de lemne pentru încă jumătate de sezon rece. Din pensia de 900 de lei își permite să încălzească doar camera în care locuiește, în restul casei temperatura e ca afară.

„Am dat 5 mii de lei pentru 5 cubi. Nu mănânc carne, dar mănânc paine, suhari, borș ca să economisesc pentru lemne".

Angela Chiriac suferă de o boală care-i afectează oasele și merge cu ajutorul bastonului. De două săptămâni, din cauza ghețușului, nu poate ieși din casă, iar fără ajutorul sătenilor nu ar face față iernii.

„Mai vine câte un om în ospeție și mă ajută. Dimineața face bine focul pentru că e foarte frig și seara facem".

Încă la începutul iernii și-a cumpărat șase metri cubi de lemne pentru care a plătit 2.400 de lei. În felul acesta și-a cheltuit pensia de invaliditate pentru toată iarna.

„Lemnele se aduc, se taie și se pun la loc. Iarna numai luam și aprindem focul. Pentru asta tot plătim. Sunt foarte scumpe”. 

 Alții, însă, și-au epuizat rezervele și în șoproane le bate vântul.

„O să mai tai din salcâmi, altceva nu am nimic. O să ne ducem și o să mai strângem de undeva. Eu sunt în 3 perechi de pantaloni, pulovere”.

La cei 90 de ani, moș Chiril de la Dănceni curăță de zor zăpada din fața curții. Spune că prea mult ne plângem de vremea rea, iernile copilăriei lui erau cu nămeți cât casa.

„A fost până la - 45 de grade cand eram mai mititel. Era cât gardul, ridicam mâna și omătul nu-l ajungeam”. 

Și dacă în Capitală ne confruntăm cu trotuare ca de sticlă la fiecare ninsoare, la Nemureni acestea sunt deszapezite de câte ori este nevoie. Acest muncitor spune că de dimineață a luat la rând toate ulițele satului. Se bucură că are un loc de muncă.

„De la deal vin la vale. Am fost în centru și o leacă am mai luat. Dacă o să se aștepte azi ninsori, iar din nou. Dacă îngheață lăsăm să se dezghețe și iar îi dăm”.

De iarna care nu se mai lasă dusă cei mai bucuroși sunt copiii. Săniușul și bulgăreala sunt în programul zilei tuturor. Problemele apar pe cursa școala-casă. Acești copii se întorceau de la ore, înfofoliți de li se vedea doar nasucul. Spun că merg la școală cu ce apucă.

„Uneori pe jos, uneori cu microbusul. Cât faci de la școală până acasă? Jumătate de oră”.

„Mă îmbrac foarte bine ca să nu-mi fie frig”.

Ei, dar necazurile se uită repede când în față îi așteaptă un derdeluș numai bun de încălecat.