Solutii europene pentru parcarile chisinauiene

 Capacitatea de a ne deplasa cat mai rapid si comod a devenit pentru fiecare dintre noi foarte importanta.

Este greu să ne închipuim lumea fără transport, iar Chişinăul resimte mai mult ca oricând această efervescenţă a mobilităţii. Oraşul nu a fost construit însă pentru traficul de astăzi, care se reflectă în ambuteiajele zilnice şi în miile de automobile staţionând pe trotuare…

10.000 de locuri de parcare pentru  270.000 de automobile

Potrivit ÎS „Registru”, la 1 ianuarie 2015 în Chişinău erau înregistrate oficial 269.872 de autoturisme. Pentru o urbe cu circa 800.000 de locuitori, aceasta înseamnă aproximativ o maşină la fiecare al treilea orăşean. Totuşi, numărul locurilor de parcare disponibile în capitală este infinit mai mic – doar 10.000. Unde ar trebui să fie parcate toate celelalte peste 250 de mii de autoturisme? Şi este oare acest lucru normal pentru un oraş care se vrea european?

În octombrie 2014, Primăria Chişinău a aprobat Strategia de parcare a oraşului, potrivit căreia în centrul istoric al capitalei urmează să fie amenajate 2500 de locuri de parcare cu plată. Taxa pentru o oră de parcare va fi între 4-6 lei, iar terenul va fi dat în arendă unui agent economic. Autorii proiectului optează pentru instalarea parcometrelor şi a camerelor video. Plăţile ar putea fi efectuate în numerar, cu cartele sau prin SMS. Primăria estimează că 30 la sută din taxa plătită de şoferi va ajunge în bugetul municipal. Dar când vor apărea de facto aceste parcări şi se va găsi oare agentul economic ce va dori să investească în ele? 

Până se mişcă lucrurile din loc, avem un oraş ce abundă în parcări neautorizate, iar puţinele care sunt legale „înghit” trotuarele şi spaţiile verzi. Indicatoarele rutiere ce ne anunţă că parcarea este interzisă aproape că nu sunt respectate de către participanţii la trafic. Maşinile staţionând pe marginea carosabilului îngreunează circulaţia şi creează ambuteiaje, iar cele de pe trotuare transformă deplasarea pietonilor într-o cursă cu obstacole. Iar atunci când, periodic, autorităţile municipale şi poliţia încearcă să facă ordine în acest domeniu sensibil, conducătorii auto se plâng pe lipsa parcărilor, inclusiv a celor cu plată… Dar suntem noi oare, într-adevăr, pregătiţi să plătim pentru un loc de parcare? Şi, dacă cei 4-6 lei, stipulaţi în Strategia pentru parcare, ne par mult, haideţi să vedem cum stau lucrurile prin alte părţi.

Transport public eficient şi soluţii inteligente

În ţările europene politica în domeniul transportului public este orientată spre crearea unor astfel de condiţii, care să-i facă pe oameni să opteze pentru transportul urban în defavoarea celui privat. O călătorie virtuală în capitalele a trei state din Uniunea Europeană ne-ar putea ajuta să găsim răspuns şi la problema parcărilor din ţara noastră. Să pornim la drum!

BUCUREŞTI: taxa de parcare, achitată on-line

În capitala României, cu două milioane de locuitori, circulă astăzi aproape două milioane de maşini. Pentru ele, există peste 200 de mii de locuri de parcare administrate de Primărie: parcări fără plată, cu plată în parcările de reşedinţă şi cu plată ale municipalităţii.

Potrivit administraţiei locale, centrul Bucureştiului oferă în prezent aproape 6800 de locuri de parcare, dintre care 2590 cu plată în parcări sub- sau supra-terane, mai mult decât oraşe precum Bruxelles (4000), Viena (2300) sau Barcelona (5000). Tarifele în parcările publice sunt fixate de Consiliul General şi nu pot depăşi 3,5 RON (16 MDL) pe oră, scrie „Ziarul Financiar”. Modalităţile de plată sunt diverse, iar cuantumul unei taxe lunare de parcare de reşedinţă începe de la 37 RON (202 MDL) şi ajunge până la 75 RON (337 MDL). Tot la Bucureşti există automate de tichete de parcare, panouri informative cu numărul locurilor libere, dar şi o aplicaţie pe telefonul mobil care găseşte cele mai apropiate locuri de parcare. Deşi proiectul e nou pentru România, mulţi şoferi s-au arătat deschişi tehnologiei.

Cei care nu prind un loc de parcare pot avea ghinionul ca maşina să le fie ridicată, iar taxa diferă de la sector la sector. În Sectorul 1, taxa de ridicare este de 434 RON (1973 MDL) în primele 24 de ore, urmaţi de alţi 60 RON/zi (273 MDL). Anul trecut, în Sectorul 1 au fost ridicate 7200 de maşini. Din taxele percepute, Primăria de sector susţine că amenajează străzi cu sens unic, ce permit parcarea pe ambele părţi. Însă numărul parcărilor de reşedinţă rămâne prea mic în acest sector – 8000 pentru peste 160.000 de automobile înregistrate. Situaţia este similară şi în celelalte sectoare, dovadă că la Bucureşti este loc de mai bine.

VIENA: bicicleta  în favoarea maşinii

În capitala Austriei, primul program de administrare a locurilor de parcare a fost lansat în 1975, când au fost introduse primele parcări pe timp limitat, contra cost. În 1993, a fost pus în practică un proiect-pilot, prin care parcările pe timp limitat au fost extinse pe teritoriul unui district întreg. Au urmat alte districte, apoi Centrul... Astăzi vienezii au mai multe categorii de parcări: în stradă, la hoteluri, supraetajate şi la marginea oraşului (Park&Ride), amplasate chiar lângă staţiile de transport public. Acestea din urmă sunt şi cele mai avantajoase: plăteşti trei euro pentru o zi, îţi laşi maşina şi mergi cu transportul în comun. Avantajul parcărilor supraetajate din oraş e că maşina poate fi lăsată mai mult de două ore. Preţurile oscilează între patru euro (81 MDL) pe oră şi 24 de euro (486 MDL) pe zi.

Pe majoritatea străzilor din Viena există zone cu parcare plătită cu timp limitat, pentru care e nevoie de un tichet de parcare, ce poate fi cumpărat la tutungerii, la chioşcurile de ziare şi la unele benzinării. Tichetul se completează şi se lăsă pe parbriz. Cei care parchează ilegal sunt sancţionaţi cu minimum 35 de euro, iar cei care ajung, „din întâmplare”, pe trotuar plătesc cel puţin 48 de euro. Iar dacă îţi laşi maşina fără tichet de parcare rişti să-ţi fie blocate roţile… În schimb, în weekend-uri şi de sărbători parcarea în Viena este gratuită. 

Administrarea inteligentă a locurilor de parcare este strâns legată de controlul traficului. Astfel, cu cât e mai restricţionată parcarea în centrul oraşului (timp limitat, tarife mari), cu atât mai motivaţi sunt cetăţenii să renunţe la maşina personală şi să folosească transportul în comun. Iar rezultatele sigur apar în timp: potrivit HotNews.ro, în prezent, două treimi din drumurile parcurse în Viena se realizează cu mijloacele de transport în comun, pe jos sau cu bicicleta şi doar o treime – cu maşina personală, cu motocicleta sau cu scuterul.

BERLIN: oraşul unde telefonul te anunţă unde poţi parca

Berlinul are circa patru milioane de locuitori – o Moldovă întreagă! – şi un milion de maşini înregistrate. Totuşi, la Berlin nu vezi o maşină parcată aiurea. Ba mai mult, conform analizei Co.Exist., capitala Germaniei se plasează pe locul opt între cele mai verzi oraşe europene, pe locul 14 în ceea ce priveşte inovaţia şi pe locul 17 la capitolul calitatea vieţii.

Potrivit Departamentului pentru Dezvoltare Urbană şi Mediu din Germania, în prezent  Berlinul gestionează circa 94.350 de locuri de parcare în 42 de zone de parcare. Parcarea e permisă numai în locuri rezervate, contra cost (tichetele se cumpără fie de la aparatele din parcare, fie de la centrele de difuzare a presei). De facto, întreg centrul oraşului e împărţit în mai multe zone cu diferite tarife de preţ. În câteva sectoare se eliberează un permis de parcare special, care poate fi obţinut la pretură de sector. Portalul  www.nuberlin.com menţionează că taxele diferă, în funcţie de sector, zonă sau chiar stradă – între 1-4 euro/ora.

Autorităţile din Berlin au lansat şi o hartă interactivă unde sunt indicate zonele de parcare din oraş şi tarifele corespunzătoare. Totodată, pentru a facilita găsirea rapidă a unui loc de parcare liber, acum câţiva ani municipalitatea a lansat un serviciu wireless, care le spune şoferilor, prin intermediul telefonului mobil sau al sistemelor de navigaţie GPS, dacă există sau nu spaţii de parcare disponibile în imediata apropiere. În ceea ce priveşte amenzile de parcare, în general, acestea oscilează între cinci şi 25 de euro, iar în situaţia în care maşina obstrucţionează traficul sau se află pe un drum de acces, aceasta va fi sigur remorcată.

Sunt doar câteva dintre soluţiile la care au recurs capitalele europene pentru ca oraşele să fie prietenoase oamenilor, nu maşinilor. Evident că ordinea nu poate fi făcută peste noapte. Însă, pentru a reuşi, important e să ne dorim cu toţii această ordine. Şi să facem primul pas.

Ana-Maria Veveriţa, 

studentă la Şcoala  de Studii Avansate în Jurnalism

Articol publicat în suplimentul Obiectiv European, editat de Asociaţia Presei Independente. Alte articole la tema integrării europene le puteţi citi la adresa http://api.md/page/ro-obiectiv-european-99

Această publicaţie este posibilă datorită  ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin Asociaţiei Presei Independente (API) şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.