Sergiu Ostaf: „Guvernarea trebuie să folosească situaţia de stabilitate politică pentru a crea beneficii de scurtă durată”

T: Dle. Ostaf,  cum apreciați relația intre guvernare și societatea civilă? Ce s-a schimbat în ultimii 3 ani?

S.O.: În opinia mea, relația dintre Guvern și societatea civilă e una foarte bună, comparativ cu 2009. Această situație e determinată de modalitățile de cooperare și conlucrare, există comunicări bilaterale între mai multe organizații la nivel de diferite ministere. Există cooperare și între organizațiile care prestează servicii, dar și între organizațiile care oferă opinia sa instructivă la nivel de politici. Totodată, la nivel de relații cu Cabinetul de miniștri există Consiliul Național de Participare, care este un mecanism de comunicare suplimentară, și aici avem o situație incomparabilă cu modalitățile de comunicare cu societatea civilă în Ucraina, chiar și în România.

Dacă vorbim despre comunicarea dintre societatea civilă și Parlament, situația, de asemenea, e bună, dar e nevoie de implementat încă unele lucruri și am observat eforturile Consiliului ONG de a consolida această cooperare. Sînt sigur că în viitorul apropiat nivelul conlucrării dintre Parlament și societatea civilă va fi la fel de bun ca cel al cooperării dintre Guvern și societatea civilă.

Conlucrarea cu guvernarea nu e una ad-hoc, fiind reglementată de acte legislative. În RM s-a adoptat, încă în 2008, Legea privind transparența în procesul decizional, care oferă o bună platformă de comunicare.

Există o atitudine din partea politicului, care s-a schimbat de la 2009 încoace, după venirea unei noi guvernări, care, prin abordarea sa deschisă și mult mai cooperantă, împărtășește de cele mai multe ori aceleaşi valori ca şi cele pe care le edifică societatea civilă.

În domeniul opiniilor și contribuțiilor, mai este nevoie de muncă. Aici putem vorbi de capacități mai reduse ale Guvernului și Parlamentului de a lua în considerare toate opiniile și sugestiile, dar cred că în 2-3 ani se va ajunge la performanțe.

Situația pe care o avem reprezintă un exemplu demn de urmat pentru Ucraina, țările din Caucazul de Nord, dar și pentru unele state din Europa Centrală.

T: Am observat că nu toate partidele din AIE susțin adoptarea Legii antidiscriminare. Am în vedere, în primul rînd PL. De unde credeți că vine această atitudine?

S.O.: Partidele din AIE au semnat un act de guvernare și noi toți am crezut că se vor alinia la valorile europene și anume: echitate socială, egalitate în fața legii și nediscriminare. Acest concept european contează pentru toți cetățenii RM.

Dacă ne referim la PL, înțelegem că e un partid care face parte din marea familie a partidelor liberale, care promovează toate aceste valori europene, inclusiv politica de antidiscriminare. Probabil PL crede că astfel deviază de la doctrina sa, dar nu exclud că este vorba de opiniile anumitor persoane din conducerea partidului. Poate viziunile lor nu coincid cu viziunile liberalilor europeni sau poate vor să adopte o politică antreprenorială, pe placul mai multor persoane, care nu susțin doctrina lor.

Este regretabilă această poziție. Explicația ar putea fi că unele persoane nu înțeleg în ce constă politica antidiscriminare și poate ar trebui să mai lectureze anumite surse în domeniul acesta. Ar trebui să  discute cu colegii din România, Slovacia, Croația pentru a vedea ce înseamnă nediscriminarea pentru fiecare cetățean.

Ar putea fi trei situații pentru care  PL este pe această poziție și anume: PL nu e un partid cu adevărat liberal şi doar declară că aparține familiei europene liberale; nu conștientizează beneficiile pentru țară, odată cu adoptarea acestei legi; se comportă ca niște antreprenori politici, care doresc cu orice preț să se extindă pe toate segmentele electorale, dar nu pe cel care este compatibil cu liberalismul. Probabil, mai există şi o frică faţă de beneficiile care ar urma pentru RM.

T: Dacă ar fi să dați note de la 1 la 10 pentru fiecare ministru din Guvernul Filat-II, care ar fi acestea?

S.O.: În general, Cabinetul de miniștri reprezintă o echipă destul de bună. Sînt miniștri cu capacități și abordare deschisă, cu capacitatea de a face schimbări. Primul ministru e o pesoană competentă, care oferă o dinamică de dezvoltate în situația actuală. Ministrul Economiei, de asemenea, merită apreciere, pentru că e profesionist și echilibrat în condiţiile economice care sînt în RM. Ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei are un mesaj coerent în acest domeniu dificil pentru țara noastră. Ministrul Justiției își asumă foarte multe într-un domeniu complex. Aceste persoane sînt nucleul Cabinetului de miniștri. Mari progrese nu se observă în domeniul educației, mediului, în domeniul științei și în domeniul securității.

T: În opinia Dvs, de ce PCRM continuă să fie atît de puternic?

S.O.: Prima explicație ar fi că, după doi ani de guvernare a unei majorități, electoratul își întoarce preferințele spre opoziție. E un proces natural. Altă explicație ar fi că a existat o instabilitate la care a contribuit ferm PCRM și astfel, celelalte partide de la guvernare au stagnat. O a treia explicație e că PCRM utilizează strategii sofisticate de comunicare, influență și marketing, e un partid cu o infrastructură dezvoltată, pe care nici un partid din AIE nu o are. De asemenea, PCRM favorizează menținerea unei imagini atractive a trecutului. Această situație va mai dura încă 5-6 ani.

T: Care ar fi cei cîţiva pași esențiali pe care ar trebui să-i facă actuala guvernare pentru a se bucura de o mai mare apreciere din partea cetățenilor R. Moldova?

S.O.: Guvernarea trebuie să se folosească de stabilitatea actuală pentru a crea beneficii de scurtă durată pentru populație. Mă refer la rezultate ce ar putea fi obţinute într-un an şi anume: liberalizarea maximă a mediului antreprenorial pentru bussinesul mic, dezvoltarea politicilor la nivel comunitar, transferul banilor în vederea susţinerii persoanelor social defavorizate, facilitarea circulaţiei cetățenilor, crearea posibilităţilor investiţionale pentru ei. Acestea sînt acțiuni de scurtă durată – pentru maximum un an. Cele de lungă durată – de 2-3 ani – sînt reforma justiției și crearea serviciilor polițienești eficiente.