Republica Moldova a mai pierdut un dosar la CEDO

Reclamantul s-a adresat la CEDO după ce, în urma tergiversării unor decizii a instanţelor de judecată naţionale, nu a putut să-şi recupereze două credite acordate în anul 1998 companiei N. in sumă totală de 139 000 dolari americani. În acelaşi an, 1998 Centrul pentru combaterea crimelor economice și corupției a sechestrat bunurile acesteia, iar la data de 27 mai 1998 le-a vândut unei terțe persoane. La data de 21 ianuarie 2000 au fost încetate procedurile penale împotriva companiei N., iar la 28 ianuarie 2000 aceasta a solicitat Ministerului Afacerilor Interne, compensarea valorii bunurilor sechestrate. Trei zile mai târziu MAI a cerut Ministerului Finanțelor să achite companiei N. 2 857 207 lei moldovenești Ministerul Finanțelor a achitat o parte din această sumă, restul urmând a fi plătiți după finalizarea anchetei privind vânzarea bunurilor sechestrate.

La data de 26 aprilie 2001 Inspectoratul fiscal Cahul a inițiat procedura de faliment împotriva companiei N. In cadrul acestor proceduri compania Banca Internațională de Investiții și dezvoltare MB a fost recunoscută in calitate de creditor, iar Ministerul Finanțelor in calitate de co-debitor, acesta fiind obligat să achite companiei reclamante suma de 1 352 854 lei. Această hotărâre a devenit definitivă și executorie, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 februarie 2003.

Încercările companiei reclamante de a executa hotărârea respectivă nu s-au soldat cu succes. Ulterior deciziile judecătoreşti anterioare au fost anulate, iar dosarul a fost din nou repus pe rol. A fost anulat şi ordinul prin care Ministerul Finanţelor a fost obligat să achite 2 857 207 lei moldovenești. Au urmat o serie de contestări, decizii, rejudecarea cauzei, în fine, însă reclamantul nu şi-a obţinut banii.

CEDO a constatat, în unanimitate, mai multor articole din CEDO, în special în ceea ce priveşte respectarea termenului de trei luni de zile pentru depunerea cererii de revizuire. Astfel, în speță, procedura de revizuire a fost folosită de instanțele naționale într-o manieră incompatibilă cu principiul securității juridice, a mai constata Înalta Curte.