Pro și contra limbajului obscen

Mat-ul a fost limbajul oficial al revoluţiei din 1917 şi limba maternă a revoluţionarilor (după spusele lui S. Bulgakov). Limbajul păturilor sărace şi needucate, care însă foarte rapid a devenit componentă indispensabilă a vieţii atît a ruşilor, cît şi a celor care au avut contact cu ei. Virusul matului rusesc şi acum perturbează sănătatea (lingvistică) a mai multor naţiuni...

Minusuri şi plusuri

Dar oamenii continuă să-l utilizeze din diverse motive sociale şi psihologice: pentru a se descărca psihologic, pentru a suporta mai uşor durerea, pentru a-şi demonstra superioritatea sau dispreţul faţă de cineva, pentru a se autoîncuraja, pentru a-şi ridica nivelul de încredere în sine şi lipsa de teamă, pentru a evidenţia apartenenţa la un grup etc. Apropo, eficienţa lui în anumite situaţii a fost confirmată ştiinţific. Spre exemplu, utilizarea lexicului obscen uşurează suportarea durerii (în timpul naşterii, traumelor etc.). Pe de altă parte însă, folosirea cuvintelor obscene la adresa cuiva provoacă starea de stres, trezeşte violenţa. Seminţele udate cu apa înjurată germinează mult mai prost (şi mai puţin) comparativ cu cele udate normal.

(Ne)normalitatea

Etnografii accentuează că limbajul obscen a avut o tentă sacrală, magică, fiind utilizat în diverse ritualuri religioase (cultele păgîne). Psihologii relatează despre relaţia cu inconştientul uman (sexualitatea – violenţa). Sociologii, evidenţiază „funcţiile" şi mecanismele sociale de reproducere a acestei practici, utilizarea în diferite grupuri/straturi sociale.

Limbajul obscen este contrapus limbajului literar, cult, iar oamenii care-l utilizează în abundenţă – sunt contrapuşi celor culţi şi inteligenți. În unele situaţii, acest limbaj este utilizat pentru evidenţierea rebeliunii, protestului, în special de tineri. Dar, indiferent de contextul utilizării lui, limbajul obscen este contrar celui cultural, oficial recunoscut şi promovat (nu în zadar este utilizat ca mijloc de comunicare de către deţinuţi sau criminali). El este în afara normalităţii sociale şi, prin definiţie, trebuie eliminat, sau cel puţin redus la minimum. Asta, chiar dacă se insistă pe faptul că unele cuvinte obscene de origine rusească, utilizate la noi, în realitate reprezintă doar eufemisme sau derivate ale cuvintelor ordinare ( X _ _ – spin de brad, este eufemismul organului genital masculin, iar cuvîntul http://www.publika.md/marian-lupu-vorbeste-indecent-in-parlament–bleadi-video_541791.html rostit de dl Lupu în timpul şedinţei Parlamentului – o derivată a cuvîntului slavon vechi, care înseamnă greşeală, abatere).

Utilizarea cuvintelor necenzurate de către oamenii publici (începînd cu politicieni şi finisînd cu interpreţi), abundenţa de cuvinte necenzurate în internet, utilizarea cuvintelor „murdare" în familie, vecinătate, combinate cu deficitul de lectură, lipsa modelelor culturale adecvate şi a valorilor, contribuie la reproducerea acestor comportamente de către copii. De remarcat este şi faptul că majoritatea celor care utilizează cuvinte obscene se consideră creştini. Sau credeţi că aceste cuvinte tari sunt rostite doar de cei 5% din cetăţeni care nu sunt creştini? (pentru orice eventualitate, auzind de la cineva un cuvînt nenormativ, întrebați acea persoană dacă crede în Isus). Asta în situaţia în care „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul".

Modalităţi de luptă

În Rusia, Belarus, Kirghizia şi Kazahstan, utilizarea lexicului nenormativ se cataloghează ca huliganism şi se pedepseşte cu amendă. Aceeaşi practică o întîlnim şi în anumite state din Australia, oraşe americane, britanice. Cum credeţi, ar fi eficientă la noi o astfel de măsură? Să zicem cîte 100 de lei pentru o înjurătură în locuri publice. Cîte milioane s-ar putea de acumulat? Şi să fie direcţionaţi spre exemplu, pentru mărirea pensiilor. (Practic o adevărată campanie socială „Înjură pentru pensie"). Nu ştiu cum e la nivel de stat, dar cunosc cazuri concrete cînd tinerii îndrăgostiţi şi-au pus o taxă de 5 lei pentru fiecare înjurătură rostită şi a ajutat. Ei au spus, dar şi noi am observat.

Poate ar fi cazul de elaborat un dicţionar Obscen-Literar (a oXui – a rămîne perplex, a _ute capul – a duce în eroare, bl__d' – femeie desfrînată, zae_it – indolent, piz__ţ – basta, (a se duce) în pi_dă/_ulă/na_ui – în neant). Încercaţi să comparaţi fraza: „am rămas perplex cînd această femeie desfrînată m-a trimis în neant" cu versiunea obscenă... Gîndiţi-vă cîţi tineri ar rămîne fascinaţi de polivalenţa limbii lui Eminescu şi Vieru. Sau cu cît ar creşte selfesteem-ul celora care ar auzi din propria gură diferite combinaţii folosind cuvîntul neant.

Oamenii de ştiinţă afirmă că farmecul cuvintelor şi combinațiilor de cuvinte tari se datorează nu atît conţinutului (care deseori nici nu este cunoscut), ci combinaţiei foarte reuşite a sunetelor, care permit acea degajare emoţională. Deci o altă soluţie posibilă ar fi înlocuirea cuvintelor tari, dar obscene, cu cuvinte tari, dar decente, sau îmbinări de sunete (la ruşi cuvîntul „блин" foarte eficient înlocuieşte înjurătura „бл_дь"). Cred că dacă Marian Ilici ar fi rostit în glas cuvîntul PLEN, cu aceeaşi savoare, efectul psihologic ar fi acelaşi, dar cel social – mult mai adecvat. În aceste scopuri pot fi uşor utilizate cuvinte: mură, bilă, bleg, bate (capul), varză (du-te în) etc.

În multe cazuri, expresiile necenzurate sunt lipsite de logica lingvistică (omul nu poate pătrunde în organele intime sau orificii) şi au o conotaţie jignitoare pentru cel care le utilizează (adresarea către cineva, însoţită de cuvîntul bl__d' sau 3,14dar, presupune că subiectul cunoaşte acest lucru, dar cunoaşterea exactă se fundamentează pe experienţă directă). Poate explicînd oamenilor aceste lucruri (fără a-l menţiona pe: Freud, Wittgenstein, Lacan, Baudrillard, dar avîndu-i în vedere), ei vor face schimbări în structura discursului lor cotidian?

În unele cazuri, cuvintele necenzurate sunt utilizate din cauza lipsei abilităţilor de a vorbi şi a încrederii în sine. Astfel, oamenii se ascund, se apără, se automotivează prin cuvintele tari, necunoscînd cum ar putea să o facă altfel. Poate trebuie să-i învăţăm a vorbi în public, convingător, încrezut?! De ce să nu începem cu introducerea cursului de retorică în şcoli? Cum credeţi, ar ajuta?

Artiom Maister