Povestea de dragoste dintre doi orfani care încearcă să supraviețuiască

Nu au pe nimeni pe lume și nimic. Se au doar unul pe altul și o cocioabă care mai nu cade peste ei, cu acoperișul spart și fără curent electric, scrie protv.md.

O duc greu, dar nu uită că țin unul la altul, își fac mici suprize și speră că într-o bună zi vor fi o familie îndestulată.

Anastasia și Ion ne-au invitat în cocioaba în care se adăpostesc de astă vară. În casă e totul vechi, dar foarte curat. 

El are 20 de ani, iar ea 21. Ambii au crescut în centre de plasament. Niciunul nu are pe nimeni pe lume. Părinții lor s-au stins încă de când erau copii.

S-au cunoscut acum doi ani, fiind voluntari ai unei organizații. Iar când Anastasiei i s-a cerut să părăsească apartamentul social în care stătea, el n-a lăsat-o pe drumuri, a chemat-o aici în casa moștenită de la bunicii săi.

Indemnizația ei de orfană s-a transformat imediat în câteva geamuri, tapete, ciment și o plită. Cu astea au pornit la drum. Ea și-a înjghebat o bucătărie în antreu. Și în zilele când au din ce face mâncare se așează împreună la masă. Masa fiind... unicul lor scaun. În rest n-au nimic – nici mobilă, nici electrocasnice – nici n-ar avea la ce să le folosească – nu au curent electric.

Ion este acum student la colegiul veterinar din Edineț. Pentru că învață bine, primește o bursă, zice el bunișoară. Din asta se întrețin. Nastea a absolvit școala profesională, devenind frizer. În sat lucrează ce apucă și are grijă de gospodărie. În ultimele zile a cărat de pe dealuri de-ale focului.

Iar vara a făcut rezerve ca să aibă ce scoate din beci la iarnă. Și grădina au de gând s-o lucreze. Acum, însă, e plina de pietre. Înainte de a se stinge, părinții lui Ion porniseră o casă nouă. Dar nu au mai ridicat-o.

Ion are de gând să ducă la bun sfârșit planul părinților, împreună cu Nastea. Și oricât de grea e sărăcia în care stau, nu uită să se bucure unul pe altul.

„Când am fost la oraș, eu i-am luat Nastei acest buchet. Din bursă îți ajunge și de flori? Dar am vrut să se bucure și ea măcar puțin”.

Și să-și amintească ori de câte ori au ocazia că fericirea lor poate învinge toate încercările vieții. 

„E greu, dar suntem fericiți!”.

De la autoritățile locale nu au niciun sprijin.

Asistenta socială: „Dar ei nu sunt înregistrați în satul nostru și de asta nu putem să-i ajutăm”.

Așa că de un loc de trai care să le fie asigurat de autorități nici nu s-a discutat, asta deși legea cu privire la locuințe adoptată în 2015 prevede că orfanii care ating vârsta de 18 ani au dreptul sa primească o locuință socială.