Poveste emoţionantă: Doi tineri în scaune cu rotile au devenit părinţi

Deși nu prea au cu ce se întreține, ambii trăiesc acest moment cu o exaltare enormă.

Azi dimineață, Natalia era încă în salonul spitalului, iar în brațele sale se ghemuia un bot de copil. 

Natalia CÂȘLARI: „Cea mai mare bucurie... Azi 2,600 a mai adăugat o leaca. E maruntel, ca o papusica”.

„Putin mananca, dar doarme foarte mult. Iar se trezeste, iar mananca. Ii somnoros ca mine, dar mananca putin ca taticul.”

Pe baietel il cheama Albert, iar proaspata mamica a gasit deja o multime de feluri in care sa-l alinte.

Natalia CASLARI: „Albertic, Albertut, odorasul, iubitelul, aurasul.”

Natalia si-ar fi dorit sa nasca pe cale naturala, dar medicii au spus ca acest lucru este imposibil si ca cea mai sigura metoda este operatia cezariana, scrie protv.md.

Natalia CASLARI: „Burtica inca ma doare. E rana, a taiat tot ca sa iasa. Daca stateam la perete si il tineam ma durea mai tare.” 

Cand a fost externata din maternitate, Natalia nu a avut parte de o ceremonie plina de fast, asa cum se intampla in cazul multor mamici. Valeriu a venit cu trei prieteni sa-si ia acasa odorul. El, insa, nici nu a putut sa coboare din masina, pentru ca nu a avut posibilitatea sa-si transporta scaunul cu rotile pana la spital. Asa ca fiul i-a fost pus in brate de o asistenta medicala.

Valeriu BARBUTA: „Da, emotii sunt. Ce ai pregatit acasa pentru Natalia? E surpriza mare.”

Cei doi tineri si-au dus copilul in locul care le serveste drept casa, adica la azil, acolo unde ambii se adapostesc de mai multi ani, neavand o locuinta.

Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: „Camera Nataliei de la Azilul pentru Invalizi si Batrani s-a umplut de fericire. Cei cativa metri patrati au devenit centrul universului datorita lui Albert. Chiar si asa, saracia, lipsa banilor si a conditiilor necesare pentru a creste un copil raman a fi grija parintilor de maine.”

In camera lor era doar ceva mai caldut astazi, decat ianinte de venirea lui Albert, in rest, aceiasi pereti goi si mobilier vechi.

Natalia CASLARI: „Nu am masuta pentru a impelina.”

„Cu el in brate si in carucior nu. Doar sa-l pun pe pat si sa-mi iau alaturi ca sa-l schimb.”

„Sunt cativa pampersi daruiti de niste persoane, dar nu e de ajuns.” 

Valeriu vrea sa-si gaseasca un post de munca, mai ales ca a facut studii de contabil, iar anterior a lucrat cizmar. Acum nu prea are cu ce-si intretine familia. 75 la suta din pensia sa merge catre azil, iar 25 la suta, adica 218 lei ii raman pentru cheltuieli. Dar banii acestia abia daca-i vor ajunge sa cumpere un pachet cu scutece.

Valeriu BARBUTA: „Serviciu lui tata. Sa ma duc asa sa stau cu mana hai da o bucatica, ca barbat imi este rusine. In fiecare luna statul imi ofera din pensia mea 218 lei, acestia sunt a lui Albert. E jale, e Doamne fereste.”

Parintii au gasit deja si nasi de botez pentru micutul Albert.

„Suntem foarte bucurosi. Ii ajutam cu ce putem. Sa fie sanatosi si sa se iubeasca.”

„Sa dea Domnul sa se implinesca visul lor cel mare de a avea o casa, pentru a avea conditii bune pentru o viata decenta.”

Natalia si Valeriu s-au cunoscut acum doi ani, la azil. Au ajuns aici pentru ca nu au pe nimeni care sa-i poata intretine. Ea a fost crescuta de bunica, iar mai apoi a cazut de la etajul unui bloc. Valeriu a ajuns in scaun cu rotile in urma unui accident rutier. Au trecut prin multe greutati si inca mai trec, dar spun dragostea ii ajuta sa reziste.

„Natasa multumesc mult, multumesc frumos. Da sa te pup sa te vada si PRO TV-ul.”