Pescarul de la Guvern

T: De unde vine această pasiune - pescuitul ?

I.V.: Eu sînt născut la Soroca, pe malurile Nistrului şi nu cred că este cineva care s-a născut pe malurile Nistrului şi să nu fi fost măcar o dată la pescuit. Iar cel care a fost măcar o dată la pescuit, rămîne cu o pasiune în suflet pentru toată viața, chiar dacă ea e camuflată în anumite perioade ale vieții.

Îmi amintesc că, atunci cînd eram copii, mergeam cu băieții la pescuit fie la Nistru, fie la lacurile de lîngă sat. Avem o întreagă centură de lacuri în jurul satului nostru. De multe ori prindeam pește și raci. Era ceva deosebit, mai ales că eram băieți de la țară și aveam o abordare mai specifică față de această îndeletnicire. Cu anii, însă, venind la Chișinău, această îndeletnicire a dispărut pentru că eram ocupat cu alte chestii. Pasiunea a reapărut recent cînd un prieten m-a invitat la pescuit. Am mers împreună și mi-am dat seama că de fapt în suflet, în toți acești ani, îmi doream foarte mult să revin la pasiunea copilăriei mele.

A fost nevoie doar de un ușor impuls şi am revenit. Mai mult, se pare că l-am „contaminat” și pe fiul meu, care a devenit un pescar înrăit.

T: Ce fel de unelte folosiți? Aveți o colecție?

Ș.V.: Noi nu avem o colecție, dar avem multe unelte de pescuit. Noi folosim undițe fără băț, folosim capcane pe bază de sfoară.

I.V.: De fapt, majoritatea uneltelor pe care le avem sînt de producție proprie, dacă putem spune aşa. Noi niciodată nu cumpărăm unelte gata, cu excepția celor sofisticate, fără de care nu poți pescui. Dar, de obicei, folosim unelte pe care fie le facem singuri, fie ne ajută prietenii mai experimentați. Ștefănel are propriile două unelte cu care prinde mult pește.

T: Care a fost cea mai mare cantitate de pește pe care ai prins-o?

Ș.V.: Cel mai mult pește am prins la Beștemac. Am prins 47 de pești dintre care 45 au fost crapi și doi carași.

T: Dar undițe de stuf ați folosit?

I.V.: Cînd eram mic, am folosit. Era un atribut obligatoriu. Atunci nici prin magazine nu prea erau unelte și noi, fiind de la țară, evident că nu ne puteam permite să procurăm nici măcar ceea ce se propunea în magazine. De aceea, foloseam bețele de stuf , fie alte unelte de pescuit.

T.: Unde mergeți la pescuit?

Ș.V.: Mergem la diferite iazuri. De exemplu, am fost la Costești, Beștemac, Cneazevca și cam atît.

T: Dar la Nistru?

I.V.: Acum nu. Deși am avut două invitații, una chiar săptămîna trecută. Din păcate, nu ne permite timpul și noi înțelegem că la pescuit te duci atunci cînd dorești, dar trebuie să ții cont și de timpul de afară și ce pește poți prinde în această perioadă. Acum așteptăm cu nerăbdare să scadă temperatura cu 3- 4 grade pentru a merge, cred că chiar în săptămîna ce vine, la prins de pește răpitor de toamnă, care, evident, întreg anul nu ai cum să-l prinzi. Acum a venit timpul lui şi acum schimbăm uneltele. Uităm de peștele de vară care e bibanul, crapul, carasul și mergem la peștele răpitor.

T: Dar iarna, cînd îngheață lacurile, mergeți la pescuit?

Ș.V.: Cînd îngheață apele, se folosește o undiță specială și se prind carași cam cît palma.

I.V.: De fapt, noi nu am fost încă iarna. Aceasta noi cunoaștem de la colegii cu care mergem și care ne-au făcut invitație pentru iarna ce vine și noi ne pregătim pentru acest sezon care va fi ceva nou pentru noi. Pînă acum, am pescuit în toate anotimpurile, cu excepția iernii. Și urmează să o facem și pe aceasta - acum pregătim uneltele.

T: Cît de des mergeți la pescuit?

Ș.V.: Nu foarte des, dar eu mi-aș dori mai des. În fiecare seară vreau să îl conving pe tata că sînt bolnav și să nu mă duc la școală și să treacă săptămîna acasă ca să merg la pescuit.

I.V.: Am avut o experiență nu tocmai plăcută cu pescuitul și boala. Acum două săptămîni l-am rugat pe Ștefan să amînăm un pescuit care era aranjat. El a refuzat și atunci am făcut o înțelegere că, dacă mergem la pescuit și starea sănătății lui se agravează, atunci în acest an nu mai va merge la pescuit. Din păcate pentru noi, după pescuit s-a îmbolnăvit mai tare și acum se pare că va rata mersul la răpitorii de toamnă.

T: Care a fost cel mai mare pește prins?

I.V.: L-am prins împreună cu colegii pentru că de unul singur e greu să prinzi un pește mare. Nu am văzut pe nimeni să prindă un pește mare de unul singur. A fost un crap-oglindă de 4,5 kilograme. Dar, aceea a fost o zi deosebită, am prins foarte mult pește. Atunci am reușit de unul singur să scot un crap de 3,2 kilograme.

Ș.V.: Și eu la acel pescuit, am prins primii mei pești, care nu erau mari , aveau pînă la o sută de grame.

I.V.: De fapt, în acea zi, de dimineață nu mergea pescuitul la uneltele pe care le folosim tradițional. Ștefan a aruncat un spining și a prins doi peștișori. Astfel, ne-a mobilizat pe toți și de la doi peștișori mici am ajuns la crapi de 3-4 kg. A fost un pescuit reușit, deși la început nu părea așa.

Ș.V.: Da, și eu nu mai fusesem la pescuit de ăsta profesionist și vroiam să pescuiesc.

T.: Ce faceți cu peștele pe care îl prindeți?

Ș.V.: Îl mîncăm! Eu cel puțin, nu prea mănînc.

I.V.: Noi nu sîntem amatori de carne de pește, noi doar prindem peștele. Ne lăsăm doar cîțiva pești, iar restul fie îl ia altcineva care merge cu noi la pescuit, fie invităm pe cineva din prieteni şi-i servim cu peşte. Noi nu prea consumăm pește, pentru noi este interesul sportiv!

T: Cînd se prinde cel mai bine peștele?

Ș.V.: Eu știu că se prinde vara cel mai bine.

I.V.: Depinde de sezon și de pește, dar, desigur, și de lac, și de atitudinea celor care cresc pește pentru că mulți sînt concentrați numai pe anumite tipuri de pește.
În primăvară, merge foarte bine carasul. Cum se încălzește vine timpul crapului, dar cînd e foarte cald, în iulie, practic nu vine nici un pește sau uneori carasul. Toamna deja se prinde bibanul, toamna tîrziu - peștele răpitor.

Ș.V.: Peștele răpitor cu dinți și de aceea vom folosi sau nade speciale, sau peștișori adevărați pe post de nade.

I.V.: Acum două săptămîni am mers la piață și am procurat nade special pentru asta. Sînt acasă și încă nu le-am folosit. Ștefan doar le admiră.
Depinde cu cine te duci pentru că peștele parcă ar simți dispoziția omului. Am mers o dată cu Ștefan la pescuit împreună cu colegii.

Ș.V.: La un lac de amatori și am prins mai multe scoici decît pești.

I.V.: Am prins vreo 40-50 de carași de vreo 200 de grame fiecare.

Ș.V.: Cel mai interesant a fost cînd o pisică ne-a furat şi a mîncat cel mai mare pește.

I.V.: Da, am fost cu colegii la frigărui și, pentru că lacul era aproape, am luat și unelte de pescuit pe care le-am instalat. Nu prea mergea nimic în afară de bibani - am prins vreo 10 bibani.

Ș.V.: Nu tata, 20 de bibani și 2 carași.

I.V.: Și o pisică a mîncat capul celui mai mare caras.

T: Cîte ore puteți sta pe malul lacului în așteptarea peștelui?

Ș.V.: Depinde, uneori și vreo 12 ore , uneori am auzit și de 2 zile, dar eu nu am fost.

T: Pescuiți și ziua și noaptea?

Ș.V.: Ne pornim noaptea, iar pe la ora șapte luăm masa și hrănim și peștii. Apoi încărcăm cîrligele.

I.V.: Noi avem cîteva tradiții la pescuit. A fost chiar și un caz mai amuzant. Ștefan merge cu mine și prietenii mei care sînt oameni maturi. Și avem tradiția ca dimineața, după toate lucrările de pregătire pentru pescuit, care durează vreo 3 ore, să servim un pahar de vin moldovenesc pentru un pescuit reușit, chiar dacă e foarte devreme, pe la ora șapte. Iar Ștefan le spunea prietenilor săi că, pentru a deveni un pescar adevărat, trebuie doar să se învețe să servească vin la șapte dimineața. A trebuit să-i explic că nu e chiar aşa.

T: Dar un banc clasic despre pescuit ne spuneți?

Ș.V.: Am vrea, dar nu știm!

I.V.: Sînt mai multe bancuri. S-a pornit un bărbat la ora patru la prins pește și a ieșit pînă la stația de autobus unde trebuia să se întîlnească cu colegii. Afară a început să plouă, el s-a gîndit că va îngheța la pescuit și s-a întors acasă. S-a băgat sub plapumă încetișor ca să nu îl simtă soția, la care soția îi zice:
- Da de ce ești așa de rece?
- Păi, cum să nu fiu rece dacă afară plouă?
Ea se miră: Plouă?! Da prostul meu s-a dus la pește!

T: În afară de suflet ce mai investiți în această pasiune?

I.V.: Răbdare multă și timp. E, probabil, vorba și de bani, dar investițiile noastre sînt modeste. Eu, fiind angajat la stat, nu prea pot să îmi permit multe. Spre exemplu, atunci cînd pescuim, sigur, că avem nevoie de o barcă. Acum o folosim pe cea a prietenilor. Am comandat de curînd o barcă în Ucraina, unde e de două ori mai ieftină și a rămas să așteptăm.

Ș.V.: Sau să o cerem de la Moș Crăciun, că nu e departe sezonul cînd vine Moş Crăciun. Sau de la moș Nicolae.

I.V.: Deocamdată așteptăm. Desigur, pescuitul necesită și bani. Nu sunt ieftine nici uneltele.

Ș.V.: Sau gratis!

T: Ce înseamnă pentru dvs. pescuitul și în ce caz ați renunța?

Ș.V.: Eu nu aș renunța la pescuit chiar și dacă ar trebui să mă arunc în apă ca să prind un crap de 500 de kg.

I.V.: De fapt, pescuitul este o modalitate de a te relaxa, de a te detaşa de serviciu, care presupune și mult stres. E şi o modalitate de a petrece mai mult timp cu Ștefan, avînd o pasiune comună. Zilele petrecute la pescuit sînt zilele petrecute împreună. Benevol, sigur nu se renunță la așa ceva, dar, dacă ar apărea niște activități pentru care ar trebui să renunț la pescuit, sigur că aș renunța.

T: Se întîmplă uneori să fie concurență între tată și fiu? Care prinde cel mai mult sau cel mai mare pește?

I.V.: Nu prea reușesc să concurez cu Ștefan. Atunci cînd indicatorul de la undiţă ne arată că este un pește mare, încep să îl scot eu după care vine Ștefan și nu mai am dreptul să îl scot mai departe. Nu e o concurență, e o conlucrare. Entuziasmul lui e mult mai mare și asta contează!

Ș.V.: Noi niciodată nu folosim gps-uri de pescuit. Noi pescuim în stil sportiv.

T: Ce sfaturi ați da pescarilor începători?

I.V.: Foarte mulți dintre cei care merg prima dată la pescuit așteaptă că vor veni cu foarte mult pește, neînțelegînd că răbdarea este baza unui pescuit reușit. Trebuie să fie răbdători și să înțeleagă că sînt zile cînd peștele vine și zile cînd peștele nu vine. Plăcerea de a pescui nu vine într-o zi - ea vine în timp și numaidecît este legată de amintiri plăcute. Atunci cînd pescuiești, în primul rînd, te afli la natură, în al doilea rînd, te afli printre oameni anumiți. Aici, e vorba, de mai multe plăceri combinate la un loc, nu doar de pescuit!

Text: Kristina Gurez

Video: Andrei Boguş