Patriotismul văzut prin ochii moldovenilor care muncesc peste hotare

Mihai Eminescu spunea: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci mai ales iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară.” Deci, în măsura în care te regăsești, înțelegi și sensul vieții tale. Poeții scriu, înterpreții cântă atâtea melodiile frumoase despre patrie, despre casă, despre mama, melodii pe care nu le poți asculta fără lacrimi în ochi. Mai ales noi, cei care suntem în străinătate, departe de casă și de tot ce avem mai drag, de amintirile noastre din copilărie, care fără îndoială sunt cele mai frumoase, de visurile noastre din tinerețe în care ne vedeam viitorul acasă fericiți, alături de părinți, frați, surori și prieteni. Poate cu adevărat pâinea e mai mică, dar mai gustoasă acasă, poate cu adevărat e un păcat faptul că am ales să plecăm din țară și să slobozim rădăcini într-un pământ străin.

Ori de câte ori te întorci în țară, te întrebi: „Oare are rost să mai plec?”. Și de fiecare dată nu găsești nimic ce te-ar ține lângă „pâinea mică și gustoasă”... Lași în urmă amintiri, copilărie, ani de studenție, rude, prieteni și te întorci.... Cu sufletul negru, rănit, dar te întorci... Cât ar fi de simplu, dacă cineva din cei care în fiecare zi afirmă că acasă poți construi un viitor, că acasă sunt perspective, te-ar opri să-ți ofere această posibilitate. Să nu ai nevoie de o sumă de bani pentru a-ți procura un loc de muncă, să nu simți nevoia de a deveni și tu, la rândul tău, corupt și nepăsător.

Cu inima înțelegi și suferi, știi că nu-i nicăieri mai bine ca acasă, dar versurile se termină, la fel cum se termină vara... Începe toamna și ramâi față în față cu realitatea care, din păcate, nu este tocmai așa cum ai visat.

Mergi mereu acasă cu speranța că vei vedea schimbări pozitive în țară, dar vezi părinții și prietenii care îți spun că, dimpotrivă, e tot mai greu și mai greu să supraviețuiești în Republica Moldova, țara ta dragă. Și totuși, în adâncul sufletului, speri că nu este chiar așa. Dar, când treci frontiera de stat, îți faci și primele impresii: agresivitatea vameșilor, străzile practic distruse – parcă n-ar fi o țară de gospodari, cum le povestești străinilor la care lucrezi, ci o țară fără stăpân, unde oamenii se împart în cei care abia supraviețuiesc și cei care sunt în posesia conturilor cu multe zerouri.

În ultimul timp, tot mai des poți vedea la televizor și în alte surse de informare publicități care încurajează reîntoarcerea moldovenilor de peste hotare, afirmații de tipul „țara are nevoie de voi”, știri despre lansarea diferitor programe pentru susținerea micului business. Te întrebi dacă este o realitate sau doar publicitate. Răspunsul e foarte simplu. Deschizi sute de uși ale instituțiilor care oferă locuri de muncă și te ciocnești de răspunsul funcționarilor, care îți comunică rece că nu sunt posturi vacante... și aici experiența ta ia sfârșit.

E greu să ridici țara din genunchi în picioare, însă guvernarea actuală nu a făcut tot posibilul pentru aceasta. În plus, opoziția comunistă, prin toate mijloacele și modalitățile, a contribuit la stoparea dezvoltării pieței muncii și nu doar a ei. Și așa ne-am trezit cu o societate împărțită în trei grupuri: cei care îi susțin pe comuniști, împinși de nostalgie, cei care susțin democrații și a treia parte a societății, care nu susține pe nimeni din actuala clasă politica, care nu participă la alegeri și nu se implică sub nici o formă în dezvoltarea statului. Aceștia sunt poate și cei mai superficiali.

E greu să lupți, e greu să aștepți schimbările care probabil nici nu vor avea loc, dar e foarte simplu să judeci... Soluția ar fi mobilizarea puterii și înlăturarea indifirenței... Nu doar a demnitarilor, a guvernanților, a imigranților sau a celor rămași acasă, ci a tuturor. Trebuie să-ți iubești patria, istoria naţională, să fii mândru de ea și să cinstești memoria strămoşilor prin fapte. Ai uitat că întotdeauna doar cu muncă şi stăruinţă ai rezolvat problemele, asigurând împlinirea unui ideal înalt, pe măsura tradiţiilor tale strămoşeşti.

Sperăm întotdeauna la un viitor mai bun și desigur că așa va fi. Pentru asta nu trebuie să fii indifirent și să lupți pentru țară! Pentru că, de fapt, țara nu este doar a părinților, a prietenilor și a rudelor, ci, în primul rând, este ȚARA TA!